RUPEREA RÂNDURILOR // Tango cu Silvia

MIRCEA-V.-CIOBANUUneori e plină de sens, respiră inteligenţă şi trimite mesaje într-o formulă deopotrivă suavă şi provocatoare. Alteori enervează. Poţi să te aştepţi la orice, inclusiv la anularea subită a oricărei înţelegeri. E veşnic nemulţumită de sine, de lume, de reacţia lumii şi de propria reacţie. Dacă e de acord cu tine, degeaba te bucuri: e pentru a întoarce totul în dezacord tocmai atunci când te aştepţi mai puţin. Un pas într-o parte şi, brusc, doi în alta. Aşa se comportă, uneori, poezia. Ca să surprindă.

Cele spuse aici (textul meu nu e o cronică de carte, ci blesteme colegiale pentru un poet cu personalitate, incomod şi autentic) ar fi trebuit să le zic la o lansare, amânată de atâtea ori, a cărţii ei. Urma să o facă la sfârşitul anului trecut, apoi în februarie, acum nu mai ştiu, nici n-o întreb. Nici pe ea, nici pe editorul ei, Nicolae Tzone, de la Vinea.

Nu-i invidiez pe cei care îi fac cărţile. Pot să vă povestesc o experienţă de colaborare. Am invitat-o la un recital în cadrul „Primăverii poeţilor”. Mai întâi, nu a crezut că-i o invitaţie sinceră (deşi eu selectam autorii la sânge). Ea tocmai polemizase cu conducerea Uniunii Scriitorilor şi mi-a insinuat că aş fi vrut să dreg cumva busuiocul. M-am supărat. I-am spus că nu-mi pasă cu cine se ceartă, nici ce crede ea despre alţii sau despre mine. Vreau s-o invit să citească 2-3 poeme. Atât.

M-a mai testat de câteva ori, ca să se convingă cât de sinceră e invitaţia mea. M-a(m) enervat şi i-am spus că e treaba ei dacă acceptă sau nu. Şi am pus punct discuţiei. Aşa credeam eu. Peste un timp m-a contactat şi mi-a spus că este de acord. Au intervenit apoi pauze în care dispărea din reţea. De obicei, ea dispare definitiv, ştergându-şi contul şi jurând că nu mai revine. Se apropia recitalul şi nu aveam o claritate.

A reapărut, brusc, mi-a trimis nişte texte. I-am spus care dintre ele mi-au plăcut. Un fel de privire dinspre cititor. Ea, bineînţeles, a spus că-i plac altele. I-am zis de ce mi se par potrivite cele selectate de mine. Ea mi-a adus argumentele ei. Discuţie fără rost, oricum nu ne auzeam. A doua zi textele pe care le-a selectat erau cu totul altele decât cele de ieri. Parcă dansam un tangou nervos, delirant, capricios, cu rupturi de ritm („mi-am rotit ochii şi m-am cambrat ca o pisică/ înainte de/ salt/ înapoi/ paşi/ doi/ doi/ salt/ paşi/ doi…”). A treia zi (era ajunul recitalului) mi-a spus că renunţă, că are emoţii. Apoi am ales, împreună, câteva poeme, potrivite, în opinia ambilor. Desigur că la recital Silvia a declarat că a uitat asupra căror poeme convenisem şi a citit altceva.

Nu ştiu cum l-a convins pe Vasile Botnaru să-i dea o lucrare pentru coperta cărţii Narcotango (o carte care dovedeşte că anul 2013 nu şi-a scurs degeaba nisipul în clepsidră). Acest gen de plastică fluidă (bănuiesc că pictorul a lucrat cu haşiş sau cu marijuana, dizolvată în apă) se potriveşte bine pentru o copertă de carte. Felicitări ambilor pentru ideea inspirată şi felicitări editorului că nu a respins ideea.

Poezia Silviei Caloianu îmbină toate aceste calităţi umane, despre care începusem să spun: timiditatea şi modestia patologică (a debutat editorial târziu, deşi scrie din adolescenţă), pe care se suprapune şocant-modern un curaj al expresiei, la limita indecenţei. Toate sunt contrapunctate de o îmbinare dintre sensibilitate (dublată de senzualitate) şi inteligenţă (confirmată de un fin joc textualist şi de referinţele livreşti care pigmentează discursul ingenuu). Condiţii fireşti pentru poezia autentică.

Şi acum vedeţi ce poezie iese din toate astea:

„doamne uneori am impresia că în loc de sânge/ îmi curge prin vene suc de rodii/ şi ţie doamne îţi plac rodiile// te urmăream aseară prin biblii/ pasionată/ cu sufletul/ dar tu ai văzut în mine un detectiv de temut// eu m-am supărat după asta şi mi-am luat perna/ am dormit în mansardă/ cu luna tremurându-mi de frig pe buze// şi m-am trezit înspre dimineaţă cu tine/ alunecându-mi în trup/ ca între ramele perfecte ale unei icoane// aşa şi/ acum/ unde vrei să mergem doamne” (prin vene suc de rodii).

Chapeau!

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)