RUPEREA RÂNDURILOR // Romane basarabene

 Un coleg îmi cere „topul” celor mai bune zece romane basarabene. Nu-s adeptul topurilor, dar nu pot să neg rolul lor provocator. Tocmai pentru că sunt subiective, că impun nişte restricţii. Şi pentru că se va găsi numaidecât cineva care va dori să-mi „corecteze” lista, chiar dacă un top nu poate fi corectat decât cu un alt top, personal. Respectând aceleaşi reguli: adaugi două titluri, dar ştergi tot atâtea. Aşadar, lista (mea):

1. Constantin Stere În preajma revoluţiei. Recomand primele două volume: Prolog. Smaragda Theodorovna, respectiv, Copilăria şi adolescenţa lui Vania Răutu. În continuare, fluviul se lăţeşte, fără să se adâncească…

2. Alexandru Robot Music-hall. Un model de scriitură pentru adolescenţi.

3. Paul Goma Din calidor. Celelalte romane, inegale, interesante în felul lor, sunt pentru un soi de lectură mai specială: amestec de memorii, reflecţii, publicistică şi eseistică foarte personalizată (altceva decât lectura de plăcere).

4. Vasile Vasilache Povestea cu cocoşul roşu. Vasilache poate să fascineze pe degustătorii rafinaţi şi din alte texte, dar am ales romanul emblematic. O mostră de artă pură, fără alte scopuri decât cele literare, ale spusului…

5. Ion Druţă Balade din câmpie (deşi cea mai bună substanţă de roman o are nuvela Ultima lună de toamnă).

6. Aureliu Busuioc Hronicul Găinarilor (perfect modern rămâne a mai fi şi Singur în faţa dragostei, minus finalul, sentimentalizat). Busuioc e tot atât de bun şi în Pactizând cu diavolul, Spune-mi Gioni, Lătrând la lună… Într-un exces de rupere a rândurilor, aş putea alege zece romane numai din Busuioc, Vasilache şi Beşleagă.

7. Vladimir Beşleagă Zbor frânt (nu e de omis, bineînţeles, nici Viaţa şi moartea nefericitului Filimon, o carte încă nedescoperită).

8. Ştefan Baştovoi Iepurii nu mor, un bun model de scriitură modernă (dar) şi cursivă (nu însă şi ultimele producţii baştovoiene, lineare şi teziste).

9. Emilian Galaicu-Păun Ţesut viu. 10X10, o consacrare-sacralizare a romanului modern şi postmodern pe teren basarabean. Cititorul gurmand poate lua şi un aperitiv delicios, înainte de a consuma fibrele Ţesutului: (anti-)romanul Gesturi.

10. Ar fi banal să las aici loc GOL, pentru romanul în devenire (în proces maieutic) sau încă neclasicizat în mintea mea domoală (mă gândesc la Nicolae Popa, Val Butnaru, Dumitru Crudu, Al. Vakulovski, Iulian Ciocan, Constantin Cheianu, Marcel Gherman). Dar am să respect regulile şi am să includ în listă un roman hypermodern, care – poate – anunţă o tendinţă (potrivită sensibilităţii noastre est-balcanice): Necrotitanium de Mitoş Micleuşanu şi Florin Braghiş.

Mi-ar fi plăcut o cercetare a biograficului (a unor istorii paralele a copilăriei basarabene) în romanele lui Goma şi Stere. Un text fiind un link spre un număr nelimitat de texte, acestea ar putea fi completate de pasaje din Horodişte de Druţă (scriitorul, din păcate, nu a dezvoltat nuvela până la dimensiunea unui roman autobiografic) sau din Zbor frânt. Subiectul se regăseşte exprimat şi în alte estetici (Ţesut viu, Iepurii nu mor ş.a.). Încă o temă: „Venetici” (Robot) şi (auto-)„exilaţi” (Druţă, Goma etc.).

Am putea vorbi despre romanul scriiturii, fie proustian, ludic, baroc, artizanal, în formulele artei pure. Acestea ar fi Povestea cu cocoşul roşu, Hronicul Găinarilor, Ţesut viu, Necrotitanium… Mi-ar fi plăcut şi o lecţie de scriitură cursivă, pe modelul unor romane basarabene, cum ar fi Music Hall, Hronicul Găinarilor ori Iepurii nu mor. Şi personajul în romanele scrise de basarabeni nu ar fi o temă de neglijat. În fine, un subiect la îndemână: Romanele basarabene în literatura română: încadrare în paradigmă ori fenomen specific?

Cărţile enumerate pot fi bune „citate” pentru aceste şi alte teme de studiu & dezbateri. Ceea ce, după mine, e mai important decât dacă ele sunt „piese de top”.

Mircea V. CIOBANU

The following two tabs change content below.