RUPEREA RÂNDURILOR // Povara păstoritului

În contextul eforturilor Rusiei de a ne împiedica accederea în UE, eforturi susţinute de „revoltele” stradale ale comuniştilor şi ale legiunilor creştin-homofobe, vizita lui Ion Druţă la Chişinău poate fi privită – într-o teorie conspiraţionistă – ca parte a jocului. Discursul maestrului rostit în sala azurie a Academiei creează imaginea încă a unui emisar al Kremlinului, după preafericitul Kiril, militărosul Rogozin şi vulpoiul Dughin.

Dacă adăugăm aici mişcările parcă special proaste din interiorul alianţei de guvernare, cu nişte privatizări dubioase (tot cu participarea ruşilor!), am putea „deduce” un adevărat complot anti-Vilnius. Eu însă cred că-i doar o uimitoare coincidenţă.

Fraza-cheie a tezelor druţiene este apocaliptică: „Moldova de azi este un câmp de luptă în urma unui şir lung de bătălii pierdute. Am şi eu o atitudine critică faţă de guvernare, dar mă întreb: după o criză mondială de proporţii, care o fi fiind statul ce prosperă azi? Avansează doar ţările din fostul „lagăr socialist” care au acces în UE. Noi mai avem a ne lupta până ne vom construi un sistem economic, politic şi judiciar pe potriva exigenţelor europene. Am pierdut nişte bătălii, dar cam pe toate – în confruntările cu imperiul în destrămare, cu unii dintre ai noştri şi cu noi înşine. Ne-au cam tras ţeapa generalii, apostolii, patriarhii.

O altă teză (veche, dar cu grave accente dramatice) este cea despre moldovenii care au emigrat, temporar sau definitiv. Da, exodul nu e cea mai fericită perspectivă. Dar e alegerea liberă a acestor oameni. E cu totul altceva decât deportarea lor forţată (vă mai amintiţi?). Şi cum poţi să reproşezi cuiva ceva, fiind tu însuţi unul dintre cei plecaţi?

A treia „teză” e un citat amplu: “Cine este la cârma acestei ţări în care s-a distrus familia, ecologia, iar cultura este la pământ? Este un corp întreg pe care eu l-aş numi viţelul de aur. Şi viţelul de aur conduce această ţară şi aceasta este marea noastră nenorocire”. Văd aici o sciziune a percepţiei: arunci acuzaţii grave guvernării tocmai când reprezentantul ei îţi raportează editarea a două volume din operele tale complete şi promite tipărirea următoarelor două. Beneficiezi tu însuţi, într-un tratament special (la limita legalităţii), de serviciile acestei guvernări, editându-ţi opera din banii contribuabilului, în afara vreunui proiect câştigat prin concurs deschis, după cum ar fi fost normal. Rupi, din blestematul viţel biblic, un şold pentru tine.

Druţă este unul dintre marile noastre talente. Dar oricărei opinii ale domniei sale i se poate opune alta, care o poate pune pe prima sub semnul întrebării. Toiagul păstoriei făcea din cioban un model etic (în subsidiar, baciul de pe vârful dealului era chiar autorul, care păstorea neamul din turnul său de fildeş). Dar un alt mare înstrăinat, Paul Goma, crede altceva. Invocând cazul unor păstori din Ardeal care i-au denunţat familia refugiată autorităţilor, Goma, fără să-i acuze, conchide: ciobanii sunt nişte oameni ai sălbătăciei, trăind departe de civilizaţie. Ei nu pot fi învinuiţi de insuficienţă etică sau culturală. Dar nici nu pot fi luaţi drept reper.

Despre discursurile „mesianice” ale lui Druţă (tot mai obosite de povara păstoritului, tot mai puţin originale) se discută mult. Concomitent, tot mai puţin fascinează opera maestrului. Dar artistul Druţă este o valoare perenă, spre deosebire de mesajele sale efemere, colorate electoral, marcate puternic de context. Eroii lui Ion Druţă, fie conformişti, împăciuitori sau nişte învinşi, cum afirmă unii critici, sunt entităţi definitive. Ele nu pot fi bune sau rele, decât în sensul reuşitei artistice (nu poţi să-i reproşezi lui Gogol sau Caragiale că nu au personaje pozitive). Dar când scriitorul însuşi ia o poziţie politică (şi are tot dreptul să o facă), el devine unul dintre cei mulţi. Nu mai este arbitru, cum i s-ar fi cuvenit unui aristocrat al spiritului, ci unul dintre jucători. Şi atunci orice neisprăvit poate să-şi dea cu părerea despre câtă dreptate are.

Inclusiv, subsemnatul.

Mircea V. CIOBANU

 

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)