RUPEREA RÂNDURILOR // Poezia care mă doreşte

Mircea_V_CiobanuCând te îndrăgosteşti, pe de o parte, te proiectezi în Celălalt (o proiecţie, bineînţeles, teleologică, un vector orientat spre vis/ dorinţă); pe de altă parte, te regăseşti în Celălalt, într-o legătură-amintire ancestrală, a propriului Eu. Acelaşi lucru mi se întâmplă în relaţia cu poezia (nu cunosc o altă realitate mai concludentă, de o concreteţe mai amplă). Nu ştiu de ce citesc un poem sau altul. Nu pot să spun – dacă sunt sincer şi dacă nu „analizez” în virtutea meseriei – decât atât: îmi place. Poate doar adăugând ceva banal, de tipul afirmaţiei de mai sus: mă regăsesc în ea şi mă proiectez în ea.

Versurile lui Hesiod (citate în Banchetul lui Platon), „după Haos au luat fiinţă Pământul şi Eros”, pot fi citite şi: „după Haos, au luat fiinţă Materia şi Poezia (=ideea, imaginarul)”.

Anticipând procesul unei „lecturi erotice”, al unei „îndrăgostiri de poezie”, Barthes explică: „Textul pe care-l scrieţi trebuie să-mi dea dovada că mă doreşte. Această dovadă există: este scriitura. Scriitura este acest lucru: ştiinţa desfătărilor limbajului, kamasutra sa (nu există decât un tratat al acestei ştiinţe: scriitura însăşi)”.

Borges aminteşte, într-o conferinţă susţinută la Harvard, de un efect pe care l-a produs asupra lui un sonet de John Keats, citit de tatăl său, când Jorge Luis era copil: „Atunci când poezia, când lumea era nu numai un mediu de comunicare, ci putea fi şi o pasiune, şi o bucurie – când am avut această revelaţie – , nu cred că am înţeles cuvintele, ci mai curând am simţit că se întâmplă ceva cu mine. Nu numai cu inteligenţa mea se întâmpla, ci cu toată fiinţa mea, cu trupul şi sângele meu”.

Căutând analogiile necesare, putem spune că dragostea de poezie e rezultanta unor mitizări şi fetişizări („jocuri” şi „efecte” ale imaginarului erotic, dacă ne gândim bine), care se produc pe un teritoriu estetic, cu alte cuvinte, „ţin de gust” (Kant). Adrian Alui Gheorghe aminteşte într-un poem de femeia îndrăgostită care „îşi amăgeşte absenţa cu poeme de dragoste”. În ideea binecunoscutei cărţi a lui Barthes, poezia adevărată este întotdeauna un discurs îndrăgostit, cu toate calităţile, cu toate farmecele, dar şi cu toate „tarele” sale iraţionale.

***

Artele poetice, atât în formele lor de „instrucţiuni de producere şi de utilizare” (Horaţiu, Boileau), cât şi în multiplele formule (metaforizante, de regulă) de „manifeste personale”, sunt, totodată, nişte Artes amandi (Ars amandi a lui Ovidiu – o parafrază a artelor poetice – este chiar o listă de „instrucţiuni”) sau, cum am citat mai sus, nişte Kamasutre ale poeziei. (Kamasutra, care trimite la zeul indic al dragostei, Kama, invocat şi de Eminescu în poezia Kamadeva, e un tratat (nu o sumă de „poziţii” desenate) care a avut, secole de-a rândul, un rol substanţial în didactica indiană.)

O primă Ars poetica a lui Nichita Stănescu (din volumul Dreptul la timp, 1965) începe chiar cu această declaraţie: „Îmi învăţam cuvintele să iubească/ le arătam inima/ şi nu mă lăsam până când silabele lor/ nu începeau să bată” şi se încheie cu dorinţa: „să le-nvăţ cum se transportă lumea,/ de la ea însăşi/ la ea însăşi.” Aş putea parafraza: „Cum se regăseşte (lumea, cititorul) în poezie ca în ea însăşi”.

Până şi Necuvintele, o altă ars poetica, o poezie „programatică” (cu tot „ermetismul” ei),vorbeşte despre acelaşi lucru, încheindu-se cu o întrepătrundere, erotică în esenţă, până la contopire totală, până la disoluţie totală în Celălalt: „Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând ca sângele./ Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva./ Eu am trecut prin el./ El a trecut prin mine./ Eu am rămas un pom singur./ El/ Un om singur”.

Dacă în limba română „pom” ar fi fost – cum e firesc pentru ceva ce dă rod – de genul feminin, mesajul ar fi fost încă şi mai „limpede”.

***

Dacă există poezie care ţi se deschide în toate înţelesurile ei (fie şi ininteligibile), dând dovadă că te doreşte, înseamnă că Dumnezeu este îngăduitor cu tine. Mai mult, cu toate păcatele şi inconsecvenţele tale în cele sfinte, te iubeşte!

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)