RUPEREA RÂNDURILOR // O ţară tristă, o ţară a copiilor

Iată o imagine (una din multele) cu care se poate asocia Republica Moldova: o ţară a copiilor fără părinţi. Un fel de insulă din celebrul film Împăratul muştelor, în care copiii s-au pomenit să-şi fie singuri stăpâni ai destinului.

Emigrarea şi copiii lăsaţi fără supraveghere e un subiect (alături de criza identitară, istoria încâlcită, babilonia (in)culturilor etc.) la îndemâna sociologilor şi a literaturii. Motivele, tipice pentru Basarabia, încep să se topească în texte literare şi sunt explorate de tinerii scriitori. Or, tema solicită disecţii (şi vivisecţii!) neordinare, moderne, şocante.

Cartea Lilianei Corobca Kinderland e una dintre scrierile remarcabile ale anului. Subiectul e simplu (deşi nu e un roman clasic, e aproape un şotron cortázarian, un puzzle, o construcţie modulară). Cristina, o fetiţă de 12 ani, este lăsată să aibă grijă de fraţii mai mici, părinţii fiind plecaţi la muncă în Italia (mama) şi în Rusia (tata). Un fel de portret al satului de azi, în ipostaza lui dramatică. Îmi imaginez episoadele acestei scriituri, ilustrate pe un afiş de film turnat pe motivele romanului: relaţiile dintre fraţi; copiii aşteptând sau jucându-se; copiii câştigându-şi existenţa; copiii şi maturii (străini); copiii şi animalele etc. – toate văzute din unghiul unei fetiţe la vârsta pubertăţii, care se maturizează singură, fraţii fiindu-i deopotrivă păpuşi şi propriii fii.

Tehnica narativă conferă istoriei autenticitate: eroina relatează faptele şi reflecţiile, într-un serial de scrisori sau adresări imaginare părinţilor de departe. Apropo, tocmai din acest considerent, acceptând regulile jocului propus de autoare, mă deranjează abaterile: după ce am citit „scrisoarea” personajului şi toată povestea, începând cu episodul al treilea, revin nedumerit la primele capitole-episoade, relatate de un „scriitor omniscient”. Şi mă întreb-nedumeresc (asemenea fetiţei despre care vorbeşte Gide în Jurnal-ul său): Cine povesteşte?! Mai puţin mă supără incursiunile uneori prea evidente ale autoarei în gândurile personajului: pe astea le justific prin maturizarea accelerată a personajului şi prin capacitatea copiilor de a imita.

E vârsta când copiii cunosc lumea prin joc, când îi imită pe maturi. „Am procedat corect şi pedagogic – l-am educat. Când voi avea copii, îi voi educa în duhul blândeţii.” Sau: „Ca să pară amândoi cât mai bărbaţi, [fraţii] înjură foarte urât.” Sau: „După asta băieţii au plecat la joacă, iar noi, fetele, am mai rămas să vorbim despre gospodărie, modă şi bărbaţi.” Adăugând emoţiile unei adolescente (e vârsta cu probleme), vom descoperi că distanţa dintre joc, imitaţie şi viaţa adevărată se şterge. Mai bine zis, imitaţia se transformă tot aici în activitate reală, în luptă pentru existenţă. Iată cum arată spectacolele la care se adună satul: „În mahalaua de lângă şcoală ieri a fost carnaval. […] Nenea Andrei a bătut-o pe lelea Agripina.”

La o examinare atentă a succesiunii episoadelor (cinematografice!), se poate deduce un bildungsroman, accelerat de dramatismul situaţiei. Vrăjile care cumulează simbolic trecerea prin vârsta pubertăţii, un ceremonial sacru cu elemente păgâne, accentuează acest proces iniţiatic. Pe post de animal sacru e un enigmatic mistreţ căutat de toţi vânătorii, un fel de personaj descins parcă din balada lui Doinaş. Urmează un poem despre aşteptare, unul despre orizont (ca simbol al aşteptării) şi un alineat final, încheiat simplu, logic şi cutremurător: „Bunica a murit ieri dimineaţă. Plâng şi nici nu ştiu dacă e de jale din cauza bunicii, sau de bucurie că, în sfârşit, mama şi tata vor veni acasă.”

Pe cât de autentică este naraţiunea, pe atât şi de inventată, adunând sub copertele unei cărţi o lume, o problemă, dar şi refulările personale ale autoarei, la vârsta respectivă. Liliana Corobca ia nişte copii foarte reali, dintr-o ţară reală, cu sate părăsite, îi adună într-o localitate anume şi îi lasă să se descurce. Or, chiar asta fac copiii reali din satele noastre foarte reale. Şi chiar asta fac personajele literare din cele mai autentice naraţiuni.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)