RUPEREA RÂNDURILOR // Mediocritatea agresivă

Spuneam acum o săptămână că juriul din acest an al Uniunii Scriitorilor din Moldova a fost unul îngăduitor. Lipseşte intriga, or, o competiţie e interesantă şi prin faptul că cineva pierde. Concursurile temperează entuziasmul celor care mai au de şlefuit piatra operei. Dar există (şi în acest an!) revoltaţi, care au ridicat o tornadă în biroul preşedintelui US, l-au admonestat pe preşedintele juriului, ameninţă cu contestarea în instanţă!

Sunt un pacifist inveterat. Nu vreau să pun la zid pe cineva pentru că este mai puţin talentat. Nu vreau să închid accesul mediocrităţilor la revistele sau editurile care vor să-i publice. Lipsa de vocaţie, prestaţia modestă, nu sunt lucruri condamnabile. Dar ele devin periculoase atunci când sunt agresive.

O domnişoară venise acum un an la Consiliul US cu un proiect: traducerea în spaniolă a poeţilor basarabeni, într-o antologie bilingvă. Membrii consiliului au fost dezamăgiţi de lista autorilor aleşi şi au propus ca selecţia s-o facă un profesionist. Dar poemele erau deja, în cea mai mare parte, traduse. Obosit, consiliul s-a predat: „să-şi ducă fata proiectul la capăt aşa cum îl vede ea”. US urma doar să-şi dea girul: finanţatorul proiectului a pus condiţia că banii vor fi viraţi prin intermediul uniunii. Dar antologatoarea a înţeles că banii pot fi consumaţi la dorinţa ei. Voia o călătorie în Franţa (sic!), pentru a se întâlni cu redactorul cărţii, profesoară de spaniolă, dar nativă franceză (!). De ce manuscrisul nu putea să circule prin poşta electronică îmi vine greu să pricep.

Acum, după câteva lansări festiviste, antologatoarea se revoltă că nu a fost nominalizată pentru premiile US. Bine, antologia, evident, nu-i eligibilă: un juriu care se respectă, neavând competenţele necesare pentru a evalua o traducere în spaniolă, nu se poate hazarda în decizii arbitrare. Dar dacă juriul ar fi evaluat cumva cartea, ar fi rebutat-o, probabil, fie şi numai pentru selecţia amatoristă. O apreciere aplicată a traducerilor o lăsăm pe seama specialiştilor. Poate a juriului pentru premiile Cervantes .

Exerciţiul invers, traducerea unui text al prefaţatoarei (o poetă panameză) în română etalează însă un amatorism cras. Traducătoarea scrie „să iai (sic!) un cuvânt”, „trebuie să admirăm (ce? – mvc) şi să mulţumim pentru munca realizată, pe când sensul e: „trebuie să admirăm şi să apreciem munca…”, scrie: „ne aflăm la câteva zile de schimbarea epocii”, când esenţa era că în câteva zile se va schimba epoca (e vorba de calendarul Maya), scrie că „suntem în câteva zile de celebrarea Crăciunului”, când – aţi ghicit! – sensul textului original e că sunt câteva zile până la sărbătorirea Crăciunului. Etc.

Este şi vina noastră că promovăm amatorismul. Dintr-o falsă idee de solidaritate de breaslă, corectitudine şi îngăduinţă, dar poate din lenea de a intra în detalii, am permis să ni se selecteze poemele pentru această carte, am dat girul Uniunii, am blagoslovit facerea… Regretatul Aureliu Busuioc, mai înţelept, refuzase „oferta”. Dacă lumea mare ne cunoaşte din aceste activităţi de artişti amatori, dacă nişte cărţi de acest gen sunt arătate ca ceva care ne reprezintă, să nu ne mire de ce lumea nu are cea mai bună impresie despre noi.

Îmi amintesc cum cineva înmâna solemn oaspeţilor străini o carte de poeme autohtone, traduse amatorist. Norocul nostru e că înaltul oaspete nu le şi citea. Azi cititorii din lumea hispanică lecturează alte cărţi şi n-au nicio şansă să vadă această bizarerie. Tirajul (o mie de exemplare!) a fost achiziţionat de Ministerul Culturii pentru a fi distribuite bibliotecilor (noastre!) publice. Cine le va solicita? Profesorii care se respectă îi învaţă pe discipoli limba spaniolă după textele lui Cervantes, García Lorca, Borges, nu după vreun poet basarabean… tradus de o basarabeancă.

Singura beneficiară a acestui proiect, de altfel.

Mircea V. CIOBANU

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău