RUPEREA RÂNDURILOR // Lumi paralele

Un portal de ştiri organizează un top al romanelor basarabene. Portalul are un grup de cititori permanenţi şi (mai ales) de comentatori cu un anumit grad de intelect şi cu anumite gusturi estetice. Întâmplarea face ca autorii incluşi în top şi criticii care îşi vor da cu părerea să nu fie din cercul lor. Revolta cititorilor e cumplită: cine a îndrăznit să (ne) violeze teritoriul ţarcului? De fapt, întrebarea trebuia să fie: cine a îndrăznit să (ne) lărgească aria ţarcului?

Un critic vârstnic, fiind într-un juriu, înainte de votul final (un vot secret, deci imprevizibil), se vede în drept (de fapt, se simte obligat) să avertizeze: „Doamne fereşte dacă premiul îl va lua o carte care se intitulează Sex şi perestroika!” Un alt critic, tânăr (!) de data asta, discută, în semiparticular, într-o reţea de socializare, cu un poet şi îi spune: „cartea ta este bună, dar cum îţi închipui tu că un volum intitulat Daţi foc la cărţi! ar putea să ia premiul?

Aceste reacţii nu sunt (încă) cele mai violente (violenţele de limbaj ale „comentatorilor” portalului pomenit mai sus sunt simple frustrări şi simptome ale impotenţei comunicative). Venind din zone literare diferite, cititorii admit (au auzit, fără să acorde prea mare atenţie) că există şi o altă literatură, dar nu îşi pot închipui că această literatură poate să devină model, or, canoanele religiei lor literare sunt altele. Există la noi câteva lumi literare paralele, care nu comunică între ele aproape în nici un fel.

Aceste universuri se coagulează în jurul câtorva centre. Unul e cel din preajma revistei „Literatura şi arta” (şi a Institutului de Filologie al Academiei). Altul e grupul celor care au fondat revistele „Contrafort”, „Sud-est cultural”, „Semn”. În fine, echipa de la două cenacluri: Noii barbari (atelierul „Vlad Ioviţă”) şi Republica. Primii ar fi „academicienii”, ceilalţi, respectiv, „postmoderniştii” şi „minimaliştii”. Bine, există şi nuanţe: scriitori „neafiliaţi”, divizaţi, ca preferinţe, între centrele numite.

Dar, în linii mari, trei echipe absolut distincte, sunt cele numite. Ele sunt – într-o altă imagine – religii diferite, incompatibile, chiar dacă au un trunchi comun. Ca iudaismul, creştinismul şi islamul. Sigur că unii „iudei”, mai puţin ortodocşi, se convertesc la „creştinism”, iar unii „creştini” devin „musulmani”. „Creştinismul” are şi ramificaţiile sale (uşor) eretice: „catolicii” ori „protestanţii” lui. Dar tabloul e acesta: existenţe spirituale paralele. Din punctul de vedere al fiecăruia, lumea lui e materie, iar o alta, în corespundere cu jocul de-a lumile paralele, este antimaterie. În această configuraţie „religioasă” există şi „ateişti”. Dar cu anumite preferinţe şi cu acceptare, intermitentă, în vreun grup.

Regulile jocului sunt cam astea: pe teren propriu, lumea se comportă de parcă altă literatură nu ar exista. Interconexiunile se produc numai atunci când trebuie căutat chipul duşmanului. Adversarul, extraterestrul, intrusul este tratat ca un monstru, fie persiflând pe seama lui, fie criticându-l dur, fie negându-l totalmente. Peste venetic se toarnă căldări de dohot, probabil, pentru dezinfecţie. Frica de necunoscut (faţa oricărei ignoranţe) îşi face efectul: nechematul este tratat cu blesteme, bătut cu pietre sau izgonit.

Aparent, e vorba de o stratificare generaţionistă, dar nu e o delimitare strictă. Primul grup adună şi victime tinere, iar unii scriitori vârstnici pot fi găsiţi în găştile mai tinerilor. În acelaşi timp, unii membri ai echipelor „minimaliste” sunt contaminaţi de gândire „canonic-academică”.

În sânul fiecărei tabere există cercetaşi, care penetrează spaţiile fără oprelişti şi există trădători, care pactizează cu adversarii. Dar acestea sunt mai curând (fericite) excepţii. Oricât de impenetrabile se cred, aceste lumi dau fisuri, prin care fluizii literaturii comunică. Oricât de autonome ar fi grupările, literatura e un sistem de vase comunicante. Furtunile ori seceta de pe oricare segment afectează întregul sistem.

Mircea V. CIOBANU

 

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)