RUPEREA RÂNDURILOR // Leo Butnaru, omnivorul

imagesRealizatoarea unei emisiuni mă rugase, la finele unui dialog televizat, să fac un fel de concluzie-sinteză despre creaţia literară (multă şi variată, vorba vine) a lui Leo Butnaru. Şi m-a prins pe piciorul greşit al ezitărilor. Chiar dacă am citit multe cărţi ale protagonistului, nu mă simţeam în absolută competenţă. Motivul era simplu: Leo scrie şi publică mai mult decât reuşesc eu să procesez.

Evident că, în cazul unei producţii literare industriale, nu totul are acoperire în aur. Şi nici nu te poţi aştepta la asta, oricât de bun ar fi scriitorul. În cazul lui Leo Butnaru se developează o calitate necesară a literatului: scrisul ca fiire. E un profesionist, unul din rarii scriitori de la noi care şi-a propus – într-o vreme cam reticentă la cărţi – să trăiască exclusiv din scris. Mă mir cum se descurcă, dar este o încăpăţânare remarcabilă. Poate că această perseverenţă îi şi permite să convingă revistele şi editurile să-i publice textele. Chiar dacă acestea sunt rar solicitate de cititor.

Incursiunile lui pe teritoriul mai multor genuri au născut următoarea glumă (n-am să divulg autorul). Când citeşti poezia lui Leo Butnaru, te gândeşti că trebuie să-i citeşti proza. Când îi citeşti proza (cam reflexiv-discursivă, am scris despre asta), te gândeşti că probabil cele mai bune sunt eseurile lui. Iar când îi citeşti eseistica, te gândeşti că poate, totuşi, poezia… Dincolo de gluma, care sintetizează cumva vasta şi variata scriitură leoniană (e bun adjectivul?), avem aici o schiţă de portret al scriitorului total. În acest sens, Leo Butnaru are un loc absolut distinct în literatura interriverană (cum îi place s-o numească).

El e poetul modern dintotdeauna, unul dintre deschizătorii de drumuri. Intergeneraţionist, cum se autodefineşte, el închide plutonul şaptezecist, evadând cu bună ştiinţă în batalionul de diversanţi literari postmodernişti-optzecişti. În al doilea rând, el e un liant dintre literaţii basa şi scriitorii din România, neacceptând ideea că am fi două entităţi literare diferite. Se circumscrie constant ambianţei literare din Ţară, după cum e o prezenţă activă şi aici, în mica lui patrie.

Este preocupat, mai ales în ultimul deceniu, de traduceri. Traduce poezii şi manifeste literare, publică volume întregi şi îngrijeşte antologii. Cu toate rezervele mele faţă de traducerile (absolut nemuzicale, aş zice eu) din poeţii ruşi, nu pot să nu aplaud proiectul său personal, asumat ca o misiune sacră, de popularizare a manifestelor şi a textelor avangardei poetice ruseşti şi ucrainene. Spuneam, cu o altă ocazie, că pentru acest act culturalizator Leo Butnaru merită câte un monument în fiecare capitală.

Dar poate că cel mai important gen pe care îl frecventează Leo Butnaru e literatura de frontieră, în ansamblu. Or, în măsura în care întârzie romanele cu adevărat epocale, ce ar ilustra timpul zbuciumat prin care am trecut în ultimul secol de existenţă, memoriile, jurnalul şi eseurile sunt cele care recuperează, sau care nu permit să fie date uitării faptele.

În acelaşi context, galeria de portrete literare pe care o face Leo Butnaru scriitorilor şi artiştilor dispăruţi e un gest de o nobleţe aparte. Mă refer la compartimentul „Porţile”, care deschide recentul volum Dincolo de suprafaţă. Merită aplaudat pentru asta. Dar şi pentru actul recuperatoriu general, unul de păstrare a imaginii unor vremi apuse. Chiar dacă acest gen de activitate nu le este fixat în mod expres în fişa de sarcini, scriitorii sunt cei care păstrează detaliile şi aroma epocilor stinse.

Scriitorul este (şi) un fenomen al culturii şi importanţa culturală a scriiturii contează. Chiar dacă, atunci când vorbim de valoare estetică propriu-zisă, pot să am obiecţiile mele critice (subiective, bineînţeles). Pe de altă parte, Leo Butnaru ştie să nu se ia (prea) în serios, în perfect acord cu regretatul Aureliu Busuioc, din care citează: „În momentul în care ne luăm în serios, încetăm să mai fim cineva. Devenim propriul nostru monument…

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)