RUPEREA RÂNDURILOR // Legenda Noroc(k)ului nostru

Anul 1966… O fi zburat vreun înger deasupra noastră? Altfel cum ne-am putea imagina că un director de filarmonică decide, iar ştabii ideologici acceptă (în plin bodiulism-brejnevism: în acelaşi an, la Moscova, erau condamnaţi scriitorii disidenţi Sineavski-Daniel) înfiinţarea unei formaţii de muzică rock la Filarmonica din Chişinău? Cum am putea explica faptul că nişte acordeonişti-baianişti veniţi de la ţară se pervertesc (literalmente: peste noapte) în mânuitori de chitare electrice şi fac o muzică foarte modernă?

Dar cum ne-am putea imagina că tot pe atunci Ion Ungureanu montează la „Luceafărul”, sub nasul băgătorilor de seamă ai propagandei comuniste, o piesă a lui Aureliu Busuioc, ironică, parodică, antitotalitară? Cum am putea explica scrierile de nedescris, semnate în aceiaşi ani de Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc, Vladimir Beşleagă, Ion Druţă, Grigore Vieru? Căile Dumnezeului artiştilor sunt nu numai nebănuite, dar şi iraţionale!

Spre finele anului 2013, a rupt rândurile editoriale cu o carte deloc obişnuită Mihai Ştefan Poiată. Un prozator nu ar fi putut s-o scrie. Nici un jurnalist. Nici un istoric sau muzicolog. Însă putea s-o scrie un om care întrunea toate aceste condiţii, la care se adăuga experienţa unui DJ, dar şi un capital cinematografic.

Mai întâi, pentru cine nu ştie, Mihai Ştefan era în anii 70-80 la Chişinău un fel de Cornel Chiriac. Primul DJ din spaţiul radiofonic basarabean. „Orizont club” şi „Fonocaleidoscop duminical” (în care Mihai era asistat de muzicologul Grigore Dolinţă) erau emisiunile muzicale preferate ale tinerilor. Pentru prima dată ascultam atunci – la un post de radio autohton! – informaţii din lumea muzicii contemporane şi secvenţe muzicale din înregistrările cele mai recente. O adevărată iniţiere în lumea rockului şi a jazzului.

Ştiu cât de mult a lucrat Mihai Ştefan la cartea despre formaţia „Noroc”. Or, o carte care se citeşte uşor nu se scrie uşor. Aflând cum adună materialul şi cum moşeşte proiectul, eram, pe zi (pe an!) ce trece, tot mai puţin convins că o va scoate la capăt. Dar cartea a apărut! Exact atunci când s-a copt. Fiind şi un cineast cu experienţă, Mihai Ştefan Poiată ştia că o operă de factură sintetică e gata atunci când îi funcţionează toate elementele, toate conexiunile.

„Noroc” e un grup semilegendar. Puţini au reuşit să-l vadă pe viu în anii de glorie. Încă şi mai puţini au reuşit să-i asculte pe acei artişti neordinari în toată splendoarea, în toată libertatea de expresie. Având un program aprobat oficial de ştabii ideologici ai muzicii, acasă, în Moldova, artiştii respectau programul inocent (deşi şlagărele lor, perfect racordate la muzica timpului, erau deja o mică diversiune). În schimb, în turnee, scăpaţi de supravegherea ideologică, artiştii se dezlănţuiau. Re-deveneau „Beatles”-ul moldovenesc.

Au fost prima formaţie de muzică rock din fosta URSS. Era de aşteptat să se trezească, într-un moment, interzişi, faptul în sine adăugând bile albe la gloria lor, la alura legendară. Cartea e despre cei patru (numai patru!) ani de existenţă (1966-70) ai formaţiei. Epoca lor de legendă (au urmat şi alte etape, despre care vor scrie alţii). Dar este aici şi istoria noastră. Cartea, bogat ilustrată cu imagini din epocă, elegant tehnoredactată, având ataşat un CD cu melodiile formaţiei înregistrate în epoca ei de glorie, e şi un parcurs în istoria URSS de la cotitura dinspre dezgheţul hruşciovist spre marasmul brejnevist.

E şi o istorie despre tinereţea fără de complexe, cu o nebună dorinţă de libertate, a fanilor „Norocului”. Cei care aveau să submineze regimul comunist şi să construiască independenţa faţă de URSS (Mihai Poiată e unul dintre semnatarii Declaraţiei de Independenţă). Cartea e şi o descriere a mişcărilor sociale din lumea anilor 60, şi o scurtă incursiune în stilurile muzicale de atunci. Fiind, în bună parte, o istorie orală, construită din amintirile membrilor formaţiei şi ale fanilor acesteia, cartea e şi despre noi. Rockul, Norocul & noi îşi justifică perfect titlul şi intenţia.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)