RUPEREA RÂNDURILOR // Incomozii

MIRCEA-V.-CIOBANUA ieşit de sub tipar romanul-fapt al lui Serafim Saka Pe mine mie redă-mă. În ideea citatului din Oda lui Eminescu, titlul sugerează o carte despre căutarea de sine. O versiune basarabeană a căutării timpului pierdut… O evocare emoţionant-sentimentală a parcursului dramatic al unui intelectual veşnic neîmpăcat cu sine şi cu lumea.

Manuscrisul cărţii a cunoscut şi el un lung şi chinuitor periplu. Înainte de a fi adunat în carte (şi de a fi călătorit apoi pe la câteva edituri), unele fragmente au apărut în diferite publicaţii. Venea un timp când textul, tot mai masiv, tot mai deranjant, nu mai încăpea în ziarul sau revista care-l găzduia. Autorul credea că dezvăluirile sale (semănând cu un fel de reglări de conturi) vizează întreaga societate, iar protagoniştii se considerau calomniaţi.

Povestind despre viaţa beaumonde-ului artistic şi politic de la noi, cartea lui S. Saka conturează o veritabilă (subiectivă, bineînţeles) istorie a intelectualităţii basarabene. Faptele sunt povestite de unul dintre incomozii literaturii, fire sensibilă şi intransigentă, neiertătoare şi principială. Justiţiar, deranjat de comportamentul ne-cavaleresc al multor confraţi de breaslă, Saka era o instanţă etică absolută, un arbitru sever şi un incomod.

Dintre contemporani, cel mai apropiat, structural, în acest sens al spunerii tranşante (şi care, asemeni lui Saka, îşi converteşte confraţii în personaje – deloc idealizate – de roman), este, bineînţeles, Paul Goma. Un incomod, un justiţiar şi un polemic cronicar al vieţii sociale şi culturale, privite cu ochi critic. Iar dacă vorbim de Goma, nu putem să nu-l amintim pe Stere… Paul Goma remarcase o serie de similitudini între destinul său şi cel al lui Stere, făcând chiar o cronologie paralelă (vezi romanul Altina), stabilind coincidenţele biografice la diferite vârste, începând cu primii ani de viaţă.

Mihai Ralea, care scria că „Stere a descălecat (în România) ca un erou wagnerian, misterios şi neaşteptat, din ceţurile răsăritului îndepărtat”, îl numea „simbol etic al democraţiei româneşti”. Criticul îl pune pe Stere, fire deloc amabilă, dimpotrivă, „ursuză, orgolioasă, ironică, dispreţuitoare”, într-un rând cu doar câţiva titani care îl puteau concura: Kogălniceanu, Hasdeu, Maiorescu, Iorga.

Romanul-fluviu În preajma revoluţiei, în tomurile care cuprind viaţa personajului în România (Ciubăreşti, În ajun), descrie evenimente care pot fi interpretate ca memorii sublimate, cu personaje recognoscibile. Portretele nu sunt întotdeauna foarte graţioase, dimpotrivă, adesea sunt groteşti. Un fel de scriitură „în maniera Goma”. Criticii (ca să-i amintesc doar pe Şerban Cioculescu şi Perspessicius), apreciindu-i opera, i-au reproşat codificarea numelor şi romanţizarea biografiei, în loc să scrie memorii.

Urmaşii Goma şi Saka şi-au botezat personajele cu numele protagoniştilor, chiar dacă i-au inclus în scrieri de factură declarat romanescă. În romanele lui Goma acestea vin pe filiera eseistică şi polemică, iar paginile respective din romanul lui Saka (o simbioză între biografia romanţată şi memoriile afective) sunt cele care îmbină memorialistica cu publicistica.

Modelul basarabeanului incomod ne duce la Hasdeu. Înaintea lui Stere cu vreo jumătate de secol, venise şi el la Iaşi, apoi Bucureşti; intrase în viaţa publică, politică, literară şi ştiinţifică, iniţial nedumerit că nu este primit cum i se cuvine unui prinţ, descendent din os domnesc. Inadaptat, neordinar, a fost unul din titanii ştiinţei, literaturii şi culturii româneşti şi… un veşnic incomod, polemizând toată viaţa cu somităţile.

Incomozii nu numai că pigmentează viaţa culturală lâncedă şi incoloră, dându-i contur şi oferindu-i distincţie şi personalitate. Incomozii sunt cei care pun (şi îşi pun) întrebări şi care ridică ştacheta unor principii şi comportamente morale. Ei construiesc coloana vertebrală a unei societăţi, în ultimă instanţă. Într-o lume în eternă derivă, ei nu pot să fie decât etern neîmpăcaţi.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)