RUPEREA RÂNDURILOR // Faites vos jeux!

MIRCEA-V.-CIOBANU„Faceţi jocul!” – acesta este genericul numărului din iulie-august 2014 al cunoscutului Le Magazine litteraire. Literatura – un joc? De ce nu, dacă jocurile sunt prezente în tot ce ni se întâmplă? O contabilizare metodică o putem găsi în antologicul studiu al lui Huizinga Homo Ludens sau… privind în jur. Urmărim şi suntem prinşi în jocul de rol politic, cu legile şi cu surprizele lui, în care situaţiile/ rolurile se schimbă. Într-un joc clasic, De-a justiţia, sunt distribuite roluri: unul acuză, altul apără, al treilea pronunţă verdictul. Afacerile sunt un joc cu riscuri, războiul e un joc sângeros. O meserie practicată este un joc în care rolurile sunt stabilite, dar şi permutabile. Viaţa e un joc cu destinul, în care fiecare încearcă să modifice datele zodiei. Despre jocurile erotice vorbim cu altă ocazie.

Literatura nu e o excepţie. „Acum, explică Alexandre Gefen (coordonatorul dosarului din revista franceză), când literatura e prescrisă ca medicament, utilizată ca manual «pentru a reuşi în viaţă» sau invocată pentru a ţine un curs de morală…”, ne reamintim că ea este, mai întâi de toate, un joc. Implicând procese mentale (descifrare, înţelegere, interpretare), literatura e „un soi de joc strategic, în care pionii sunt cuvintele, iar tabla de şah este lumea”.

Cu trimitere la un mai vechi eseu al lui Roger Caillois (Les Jeux et les Hommes), descoperim că literatura, ca şi jocul, e liberă, separată de lumea reală, vagă, improductivă, reglementată, fictivă. Revista priveşte ludicul livresc în ipostaze diverse: literatura ca joc; joc şi jucători; proiectarea literarului pe alte dimensiuni: teatru, video, jocuri interactive pe calculator.

Aflăm că jocurile şi ficţiunea ar putea să aibă aceeaşi definiţie, în măsura în care şi unele şi altele permit şi solicită detaşarea pe un timp de viaţa curentă, de lume. Vom reciti definiţia jocului dată de Huizinga, pentru a regăsi în ea definiţia ficţiunii literare: „o acţiune liberă, conştientă că este «fictivă», situată în afara vieţii obişnuite, care îl poate absorbi totalmente pe jucător; acţiune de care nu este legat niciun interes material, care nu urmăreşte niciun folos, care se desfăşoară în limitele unui timp şi al unui spaţiu determinat conform anumitor reguli…”

Alte texte la temă vizează literatura poliţistă ca joc al enigmelor sau jocurile video pe subiecte literare, de la Divina Comedie la Harry Potter. Sunt relevante incursiunile în istoria genului: literatura ca joc de societate în secolul XVII, jocurile de noroc surprinse în literatura secolului XVIII (Montesqueu, Diderot, Marivaux, Jean-Jacques Rousseau) sau fiziologiile jucătorului în secolul XIX (Baudelaire, Dostoievski, Hoffmann – nu ştiu de ce e uitat Gogol cu Jucătorii). Iată o privire „detaşată” asupra fenomenului, denunţată de „persanii” lui Montesqueu: „Jocurile de noroc sunt foarte la modă în Europa. A fi cartofor înseamnă o situaţie în societate. Acest titlu ţine loc de naştere aleasă, de avere, de cinste.”

Textele cu referire la secolul XX includ hazardul dadaist-suprarealist, jocurile caligramice şi lettriste sau experimentele faimosului grup „OuLiPo”(Ouvroir de littérature potentielle), atelier internaţional, întrunind scriitori şi matematicieni, din grup făcând parte Italo Calvino, Raymod Queneau, George Perec ş.a. Revista descrie tehnologia unuia dintre jocurile celebre ale lui Queneau, Cent mille milliards de Poèmes: fiecare vers din cele 10 sonete propuse de autor poate fi vers al altui sonet şi această ars combinatorica dă 1014 posibilităţi de texte coerente, relevante, surprinzătoare. Fiecare pagină a cărţii e tăiată, pe orizontală, în câte 14 făşii-versuri, pentru a putea combina. O carte-obiect, nu numai o carte-text. Şi o sugestie pentru atelierele de creaţie.

Homer, Apollinaire, Ionesco, San-Antonio, Pascal, Rabelais, Hugo, Aragon, Moliere, Musset, Breton, Eluard, Desnos, Conan Doyle, Eco sunt nume de scriitori invocaţi de revista franceză şi tot atâtea argumente pentru a accepta ideea de joc literar, cu regulile lui.

Faceţi jocul, doamnelor şi domnilor!

 

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)