RUPEREA RÂNDURILOR // Eugen Lungu şi Biblioteca Babel

Mircea_V_CiobanuEugen Lungu demonstrează şi prin cele mai recente cărţi că eseistica e literatură, care te poate cuceri mai mult decât orice ficţiune. Scrie texte captivante, ţese intrigi bine împletite, creează memorabile personaje şi pe toate le scrie în cel mai ales limbaj, model pentru oricine vrea să înveţe a scrie. Îmi dă permanent peste cap „teoria” despre autonomia textului faţă de biografie, alimentându-şi eseurile tocmai din vieţile scriitorilor, pe care eu le consider insignifiante. Deşi textul lui despre Sadoveanu pornit pe urmele „lumeşti” ale lui Creangă demonstrează perfect: viaţa povestitorului nu are nimic în comun cu geniala operă, care chiar propune o lume alternativă.

Subiectele predilecte: basarabenii văzuţi de vreun E. Lovinescu sau A. Marino, cei prezenţi în textele lui Gunter Grass (!) şi Umberto Eco (sic!), ori descoperiţi chiar de EL (cum vă place un asemenea titlu: Charmante Roxandre”, semnat: Sainte-Beuve?). Alte preferinţe: perifericul, secundarul, extraliterarul, relaţiile scriitoriceşti: premii, elogii, orgolii, invidii (deşi, în idiosincrazia lui Nabokov (d.e.) faţă de „succesul” lui Dostoievski, eu îi dau dreptate lui Nabokov). Schiţează portrete exacte contemporanilor. E un fin degustător de pictură şi muzică clasică, subiectele de artă şi cultură fiind un capitol distinct în cărţile lui, inclusiv, faptele de cultură mai puţin ortodoxe (d.e.: WC-ul ca esenţă politică). În fine, biblioteca, tema la care are abonament.

E un material didactic pentru ceea ce numeam eu „câmpul de lectură”. În mintea şi imaginaţia cititorului, la lectura unei cărţi se declanşează o reacţie în lanţ, care pune textul în relaţie cu experienţa lectorală. EL demonstrează că o carte e o cheie de acces în biblioteca ce o precedă. A citi o carte înseamnă a te angaja să le citeşti şi pe celelalte, ca să parafrazez o vorbă dragă lui Emilian Galaicu-Păun. Sau, în limbajul hypertextului, a citi o carte înseamnă a accesa linkurile spre cărţile din Biblioteca Babel.

Cum se declanşează mecanismul? Primul compartiment din volumul apărut recent la Cartier, Panta lui Sisif, se intitulează chiar Biblioteca Babel. Iar primul compartiment din cartea editată de Prut Internaţional, Poetul care a îmbrăţişat luna, este intitulat Trandafirul din turn.

Primul cuvânt de acces este chiar Babel. Textul de referinţă e Geneza. Dar Eugen Lungu nu ar fi EL, dacă nu ar accesa şi dicţionarul etimologic, ca să ne explice că „balal” înseamnă, în ebraică, „amestecare, confuzie”. Iar ziguratul ar fi prototipul construcţiei biblice. Eugen îl identifică şi pe demolatorul istoric al construcţiei, paranoicul Xerxes („cel care poruncise să bată marea cu bicele”, ne „aminteşte” eseistul).

Sigur că Babelul ne deschide şi spre „babilonie”, „hărmălaie”, „bucluc”. Un alt link – previzibil – e Borges şi Biblioteca Babel. Biblia în raport cu Universul – a doua carte a lui Dumnezeu: haosul lumii şi babilonia cărţilor. Biblioteca este şi Labirintul, cu tentaţia (erotică!) a cunoaşterii. Urmează Petrarca (şi Laura); Cervantes (cu comedia El Laberinto de Amor); Joyce, cu Ulise (şi cu Stephen Dedalus); oglinda (borgesiană) ca element multiplicator al Labirintului; Melville şi oceanul său infinit şi enigmatic; Kipling şi jungla, cu aceleaşi semnificaţii.

Nu putea fi trecut cu vederea Umberto Eco şi Numele trandafirului (cu trimiterea subtilă la acelaşi Borges). În călătoria asta „din link în link”, autorul descoperă sursa livrescă posibilă a titlului nuvelei borgesiene: poemul lui Baudelaire La voix (Vocea), în care „bibliothèque” este un „Babel sombre”… în care se amestecă romane, ştiinţe, „cenuşa latină” şi „praful antichităţii elene”… Urmează Hugo şi Notre Dame de Paris, în care cartea concurează catedrala, construcţia sacră: cartea va distruge edificiul, turnul se va prăbuşi, sugerează un personaj, arhidiaconul Claude.

Capitolul din roman în care autorul meditează despre carte şi tipar e chiar un eseu. În finalul digresiunii, Hugo, cu referinţă la universul cărţilor, anticipează nuvela lui Borges : „E al doilea Turn Babel al neamului omenesc”. O.E.D.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)