RUPEREA RÂNDURILOR // Cine ne citeşte?

MIRCEA-V.-CIOBANUDacă scriu, există oare şi cineva care mă citeşte? Nu pun aici la socoteală prietenii şi pe cei cărora le dau chiar eu cărţile, impunându-le lectura. Mă refer la cei care caută textele mele, le aşteaptă şi vor să le citească. Cei care se indispun dacă nu obţin aceste texte sau dacă eu încetez să le scriu. Normal este ca mai întâi să existe un cititor care aşteaptă şi abia mai apoi un altul care să-i acopere acest orizont de aşteptare.

Dar există şi cititorul pe care mi l-aş fi dorit eu. Mai precis, pe care şi l-ar fi dorit cartea, fericită întotdeauna când e găsită de cititorul potrivit. Dar acest text trebuie să-şi proiecteze dorinţa unei relaţii afective, emoţionale şi intelectuale. „Textul pe care-l scrieţi trebuie să-mi dea dovada că mă doreşte”, explica această relaţie Roland Barthes.

„Pasiunea (cititului – mvc) e atât de mare şi acaparantă, scrie Eugen Lungu în eseul Cărţile ca Eros, încât împătimitul începe să vorbească despre cărţi (ce e cartea, în ultimă instanţă, decât celuloză tipărită?) ca despre fiinţe vii, atracţia depăşind un banal ataşament faţă de un obiect oarecare, ci dezvoltându-se într-o paradoxală adoraţie sentimentală, într-o comuniune cvasitrupească. Bibliofilia se converteşte astfel în eros.”

Vorbeam cumva despre cititorii împătimiţi. Nu avem date despre toţi, ne-au rămas note doar de la cei care au practicat şi meseria scrisului. Şi e păcat că nu-i cunoaştem pe marii cititori anonimi, lecturile lor dând farmec literaturii şi justificându-i existenţa. Citesc cu plăcere, de parcă aş urmări aventurile cele mai captivante, experienţele de lector ale lui Cicero, Montaigne sau Virginia Woolf.

E fascinantă experienţa de lector a lui Borges (care spunea că e mai fericit atunci când citeşte, decât atunci când scrie, pentru că poate să scrie doar cât îi permite talentul şi imaginaţia, dar de citit poate să citească orice îi place). Mă încântă aventurile cele mai captivante ale cititorilor Roland Barthes sau Umberto Eco. Eco, din perspectiva scriitorului, încerca să definească şi un Cititor Model. El trebuie să fie suficient de naiv şi credul, ca să cadă în toate capcanele intrigii întinse de narator. Dar autorul visează şi la un Critic Model, care să deguste (la relecturi) „strălucita strategie prin care a fost format cititorul naiv de la primul nivel.”

Tot atât de incitat sunt de notele de lectură sau de amintirile de copil-cititor ale lui Mircea Eliade, de cele de cititor matur ale lui Gabriel Liiceanu, de cele de lector competent ale lui Andrei Pleşu. Nicolae Manolescu apare, în acest context, mai curând la categoria „lector eficient”, punându-şi lecturile în slujba propriilor scrieri („de când mă ştiu, mi-a plăcut, de fapt, nu să citesc cărţi, ci să scriu despre ele”).

Cititorii pasionaţi ştiu să-şi facă publice lecturile. Aşa le făcea Aureliu Busuioc, recitând cu aceeaşi plăcere din Horaţiu şi din Minulescu. Aşa face Vladimir Beşleagă, un cititor atent, căruia îi place să-ţi spună cum te-a citit, unde i-ai plăcut şi unde nu este de acord cu tine. Aşa îşi proiectează lecturile în proiectele sale culturale Emilian Galaicu-Păun, un devorator de biblioteci, care îşi topeşte lecturile în textele proprii, ficţionale, poetice sau critice. Iar Gheorghe Erizanu (editorii sunt buni cititori) îşi caligrafiază impresiile de lectură în caietul său televizat. Dar bibliofilul model din caseta basarabeană este Eugen Lungu, cel mai doct şi mai rafinat lector şi comentator al cărţilor (şi al fenomenului lecturii).

Tzvetan Todorov îşi aminteşte cum, intrând în universul cărţilor (unul privilegiat, comparativ cu „realitatea”), simţea întotdeauna un fior de desfătare: „îmi puteam satisface curiozitatea, puteam trăi aventuri, puteam să gust groaza şi plăcerea…”

Ludwig Wittgenstein, filosoful limbajului, îşi demonstra preferinţa pentru o carte „nu prin interjecţii”, ci prin actul relecturii. După cum, atunci când îţi place un costum, nu îl lauzi, ci îl îmbraci mai des. Lectura devine, aşadar, ca şi costumul, o a doua piele, aproape o a doua natură. Atât doar că ţi-o alegi singur.

Ce haină-carte porţi azi!

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)