RUPEREA RÂNDURILOR // Biblioteca incompletă

MIRCEA-V.-CIOBANU

Orice bibliotecă, oricât de mare, este incompletă. E un îndemn aici de a nu te limita la o listă bibliografică propusă, oricât de solidă. Fiecare carte bună, citită atent, te deschide spre alte şi alte titluri. Dar e şi un fel de consolare aici: niciodată nu vei putea aduna toate cărţile lumii. Nici nu e cazul, mă grăbesc să adaug, oricât de pasionat bibliofil vei fi. Poate doar vreun biblioman fără discernământ ar vrea să aibă toate cărţile lumii. Cea mai mare parte din cărţile existente îţi va fi neînţeleasă ori inutilă. Cărţile pentru tine sunt puse deoparte, rămâne doar să le găseşti.

Mai bun este, aşadar, alt îndemn: vezi să nu-ţi scape cărţile tale. Fiecare are rezervate, în Biblioteca Babel, titlurile care îl aşteaptă. Din această listă, pregătită special pentru tine, nu e bine să-ţi scape vreuna. Şi nu pentru că te-ar obliga cineva, ci pentru că nu-ţi vei găsi liniştea până nu vei ajunge să citeşti cartea râvnită. Mai ales atunci când ţi se dă de înţeles că celelalte sunt aşa şi aşa, dar pe asta nu se poate să n-o citeşti! Elev, nu aveam prea multe cărţi în biblioteca personală, încât să facem schimb cu prietenii sau colegii. În schimb, făceam schimb de impresii de la cărţile citite. Aceste titluri, la care se adăugau cele pomenite prin manuale, auzite la radio sau de la fraţii mai mari, erau un fel de necunoscute şi misterioase tărâmuri. În lipsa acestor cărţi, îmi închipuiam singur aventurile descrise în ele. Astfel, cartea Un căpitan de 15 ani mi-o închipuiam ca pe o carte despre partizani, iar pe cea intitulată Piept la piept mi-o imaginam ca pe una despre luptele corp la corp, în vreun Stalingrad sau Berlin asediat.

Citesc un volum coordonat de Dan C. Mihăilescu (Cărţile care ne-au făcut oameni, Humanitas, 2010), despre lecturile unor personaje marcante ale culturii române. Copilul de atunci s-ar fi bucurat că mulţi scriitori şi personalităţi din alte domenii ale culturii au inclus Insula Misterioasă printre preferinţe. Îmi plăcuse cartea, o citisem cu răsuflarea tăiată, căutam asocieri cu realitatea ce mă înconjura, încercam să găsesc obiecte ce pot fi cumva reciclate şi utilizate (precum confecţionarea unei lupe din sticlele unui ceasornic etc.).

Dar exista o rivală a ei, Copiii căpitanului Grant, scrisă de acelaşi Jules Verne, pe care nu o citisem, dar de care colegii mă asigurau că e mai bună. Eram frustrat că nu găseam cartea. Am dat de ea, într-un târziu, când crescusem din hăinuţa ei adolescentină. M-am convins, atunci, că „a mea” (Insula misterioasă) era, totuşi, mai ceva. M-am bucurat, deşi la mijloc o fi fiind şi vârsta percepţiei: pe prima o citisem la anii oportuni acestui gen de lecturi. Era o carte pe care poţi construi toată mitologia creaţiei literare: cea de rescriere a istoriei lumii, a re-creării ei, a vizualizării lumii ca pe o poveste. Or, personajele lui Jules Verne, nimerind pe insula nepopulată dintr-un hazard, încep să-şi creeze o lume a lor. Imitând, în echipă, actul solitar al lui Robinson, al Creatorului Suprem, dar şi pe al unui scriitor.

Exact în aceeaşi cheie am citit şi Copiii căpitanului Grant, modelul absolut al unei aventuri şi al unei căutări. Sau, dacă vreţi, al unui roman poliţist bine scris. Personajele operează cu date permanent incomplete, permanent completabile, fie şi (doar) cu deducţii. Şi încă ceva foarte important: toate pistele „false” sunt absolut fascinante şi la fel de productive în plan literar ca şi cele „autentice”, care descriu (doar) descoperirea propriu-zisă.

…Cărţile care sunt pentru tine te caută singure, important e să fii treaz atunci când ele trec pe alături. Să nu-ţi scape, tu fiind prins în vreo aventură pasageră cu vreo frivolă broşură lejeră, comodă şi nepretenţioasă. E uşor să-ţi scape o carte bună numai pentru că nu ai găsit timp pentru ea. Nu încerca să posezi/ să citeşti toate cărţile lumii. Dar nici nu fi leneş/ indiferent, încât să-ţi scape cartea pentru care unicul scop al existenţei sale e – poate – să fie a ta.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)