Ruperea Rândurilor // Biblioteca ideală

Imaginea ideală a bibliotecii ar îmbina faimoasa instituţie antică din Alexandria şi virtuala construcţie a lui Borges. Prima a fost arsă şi distrusă, fără să fi rămas vreo descriere a ei. Biblioteca Babel e o construcţie metafizică, mai mult o idee abstractă. În lipsa unei formule date, fiecare îşi poate imagina propria bibliotecă ideală.

Orice bibliotecă este incompletă. O adunătură a tuturor monştrilor neselecţiei de litere şi cuvinte, inclusiv, scrieri mediocre, e greu să ţi-o închipui funcţională. În loc să iasă iluminat de aici, un cititor fără discernământ, ca Petruşka (lacheul lui Cicikov din Suflete moarte), ar ieşi cu capul pătrat. O bibliotecă nu este o aglomerare de multe cărţi, dar e, obligatoriu, un sistem. Două cărţi care ştiu să coreleze între ele sunt o bibliotecă. O carte care include în sine explicit sau implicit alte titluri, care îţi deschide alte cărţi, e o bibliotecă. Un om care a citit mai multe cărţi (şi care ştie să le relaţioneze) este o bibliotecă.

Omul-bibliotecă ne trimite la Bradbury. În distopia Fahrengeit 451, regimul luptă cu cititul cărţilor ca un rău naţional. Pompierii au o singură sarcină: să ardă (sic!) toate cărţile. Protagonistul, un cititor pasionat, este în căutarea adepţilor, care se adună clandestin şi îşi recită pe de rost cărţile citite. Este botezat Eccleziastul, după numele textului pe care îl ţine minte. Graţie lui Bradbury, primul text biblic pe care l-am citit integral a fost Eccleziastul. O carte bună te trimite, implicit, într-o relaţie intertextuală, la altele.

O carte-bibliotecă este istoria Cavalerului Tristei Figuri, un devorator de cărţi. Acestea l-au influenţat atât de mult, încât putem spune că Don Quijote este un personaj construit de cărţile citite. Dar romanul născut din alte cărţi a inspirat la rându-i o întreagă bibliotecă. Orice carte bună este o bibliotecă. Uneori ea este însumarea lecturilor autorului, alteori este explicit adunată din lecturile personajului (biblioteca lui Don Quijote). Uneori o bibliotecă transpare discret din straturile lecturii, alteori este integrată explicit. Uneori lista cărţilor e virtuală şi parodic-amuzantă (biblioteca de la mănăstirea Saint-Victor din capodopera lui Rabelais), alteori aceeaşi bibliotecă e absolut autentică (în Scrisorile persane ale lui Montesqueu).

Numele trandafirului conţine în subsidiar o întreagă literatură-sursă despre Evul Mediu, dar ea îl include, în straturile de suprafaţă ale lecturii, pe Conan Doyle. Călugărul franciscan Guglielmo este un veritabil Sherlok Holmes. Iar acest detaliu leagă, surprinzător, romanul lui Umberto Eco cu Baltagul lui Sadoveanu, Vitoria Lipan fiind şi ea un cititor de semne, à la Guglielmo-Holmes. Labirinturile Numelui… ne duc (la un nivel superior al lecturii) spre imagini şi motive borgesiene. Putem face (şi) o legătură cu tratatele de demonologie, iar la altă extremă, cu Poetica lui Aristotel (manuscrisul vânat fiind o parte din celebrul tratat al filosofului antic).

Citesc romanul lui Murakami Kafka pe malul mării şi una dintre nerăbdările mele de cititor e să înţeleg: de ce Kafka? Dar până a ajunge la explicaţia (pe două paliere narative) prezenţei numelui celebrului scriitor, surprind o fină interpretare a mitului lui Oedip. Iar mitul mă conduce într-o întreagă bibliotecă, de la Sofocle, Euripide, Seneca până la Freud, Kundera sau… Enescu (ori Stravinski). Şi dacă am intrat pe terenul altor arte (să nu uit de celebrul tablou al lui Ingres!), trebuie să amintesc de Trioul (nr. 7) pentru pian, vioară şi violoncel („Arhiducele”) al lui Beethoven, audiat obsesiv. Iar asta îmi aminteşte şi de secţiunea audio a bibliotecilor.

Oponentul meu tradiţional mi-ar putea reproşa că o bibliotecă adevărată nu poate fi modestă sau incompletă. Şi mi-ar putea aduce drept argument acest început al nuvelei lui Borges: „Biblioteca este compusă dintr-un număr nedefinit, poate chiar infinit de galerii hexagonale…” Dar tocmai fraza asta vroiam s-o spun şi eu: important e să citeşti cartea necesară. Toate celelalte, un număr nedefinit (poate chiar infinit!), se vor deschide treptat, în galeriile hexagonale ale Spiritului Suprem. Care a putut gândi lumea numai după multiple lecturi…

Mircea V. Ciobanu  

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)