RUPEREA RÂNDURILOR // Ascensiunea tinerilor

загруженноеChiar dacă în literatură împărţirea pe sexe este irelevantă, nu pot să trec cu vederea o schimbare de decor. Acum vreo doi ani, întrebat despre speranţele literaturii basarabene, de fiecare dată îmi veneau în minte doar nume de domnişoare. Pute(a)m vorbi chiar de o invazie feminină: Liliana Corobca, Liliana Armaşu, Nicoleta Esinencu, Aurelia Borzin, Doina Postolachi, Diana Iepure, Silvia Goteanschi, Aura Maru. Până şi critica literară începea să fie dominată de valuri-vânturi matriarhale: Lucia Ţurcanu, Aliona Grati, Nina Corcinschi, Maria Pilchin.

Acum însă, se impune (şi) o pleiadă de tineri, nume demne de reţinut. Voi aminti doar câţiva debutanţi recenţi: Marcel Gherman, Anatol Grosu, Alex Cozmescu, Ion Buzu. Aceştia (plus, eventual, alţii) vor rupe, sper, rândurile încremenite solemn ale literaturii.

Marcel Gherman se consideră un debutant întârziat. E chiar dintr-o altă lume. Din Renaştere, din Secolul Luminilor, dacă nu de pe vreo planetă din zona lui Alpha Centauri. Cu o bună fixare pe cele mai moderne fenomene artistice şi tehnologice. Eseurile culturologice din volumul recent Generaţia Matrix îl plasează nu numai într-un trend foarte actual, ci şi într-un mediu cultural-ştiinţific avansat. Marcel e şi un bun ficţionar (a demonstrat-o în cartea de debut), îmbinând talentul şi inteligenţa, făcând o proză în genul cyberpunk, intelectuală şi fantezistă. Dar şi un muzician, compoziţiile sale electronice fiind foarte cunoscute în mediile de specialitate din toată lumea.

Din cartea lui Marcel Gherman mă informez şi eu, cu plăcere. În culturile tradiţionale – construiesc eu, ad-hoc, o „teorie” – cunoştinţele, valorile, atitudinile, achiziţionate de bătrânii neamului sunt transmise (într-un ceremonial iniţiatic) tinerilor. Cultura modernă presupune însă asimilarea critică a valorilor şi acceptarea de către bătrâni a lucrurilor descoperite de tineri.

Spun astea cu gândul şi la ceilalţi tineri pe care i-am amintit. Fie că regăsesc la ei (e percepţia mea, nu intenţia lor) o conexiune între Marin Sorescu (cel din La Lilieci) şi Ioan Es. Pop (cel din Ieudul fără ieşire): aşa am recepţionat eu Epistola din Filipeni a lui Anatol Grosu. Un univers mic, în care semnificaţiile profunde şi ambiguităţile sunt intrinseci sensurilor simple: „nenica a plâns numai o dată în toată viaţa lui dar şi atunci/ că i-a intrat o musculiţă/ confundându-i ochiul cu un butoi de vin”.

Fie că e de o delicateţe sublimă, sublimată într-o imagine tehnicist-fiziologică, precum această secvenţă ruptă dintr-un poem al lui Alex Cozmescu: „celulele mele mor şi se înlocuiesc una pe alta. / cândva o să am un corp care nu te-a văzut niciodată./ pe care nu l-ai văzut niciodată.” Fluidă, cursivă, poezia topită în volumul cu un titlu-poem Un spaţiu blând care mă primeşte cum m-ar îmbrăţişa divulgă condiţia triplă de poet, cercetător literar şi… filosof (sic!) a autorului.

Fie că impun un alt soi de minimalism, obligatoriu licenţios (şi chiar scârbos, uneori), fără oprelişti, ca o diaree poetică, precum acest haiku al lui Ion Buzu, în care lucrurilor li se spune simplu, scurt, expeditiv, altfel zis, pe şleau: „«motherf.ker, eşti terminat! » îmi strigă / unul din ei. / în sfârşit, cineva avea dreptate.” Titlul volumului său de debut ne trimite în zona unui underground de inspiraţie livresc-occidentală, dar de un existenţialism rural: 3 ml de Konfidor.

Adaug un alineat doar pentru a nu încheia textul meu cu înjurătura americană a lui Buzu. Deşi în literatură nu vârsta e cea care determină modernitatea scrisului, o infuziune de tinereţe i-ar da o şansă în plus. Ar mai curăţi-o de înfloriturile artificiale ale provincialismului. Dacă i s-a părut cuiva că prea diferiţi sunt tinerii scriitori pe care i-am prezentat, pentru a încăpea în caseta unui text (deşi gruparea se impune: doi sunt de factură urbană şi filosofică, ceilalţi sunt… neoruralişti-minimalişti), înseamnă că sunt pe calea cea bună. Diversitatea este condiţia unei dezvoltări. A unei modernităţi.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu