Rostul vieţii lor sunt cei cincisprezece copii

DEMOGRAFIE // Vasile şi Eugenia Dobândă din satul Slobozia, raionul Ştefan-Vodă, au crescut şi educat împreună 15 copii. Cel mai mare are vârsta de 29 de ani, iar cel mai mic şase ani, dintre care şi cvadrupleţi

„Fericit e omul care are mulţi copii”, sunt primele cuvinte pe care mi le adresează Vasile Dobândă din satul Slobozia, raionul Ştefan-Vodă, tată a cincisprezece copii. Printre copii are şi cvadrupleţi – patru fete născute în anul 1989 de către prima soţie, care a decedat după a şasea naştere. S-a recăsătorit când avea nouă copii şi, cum spune el, cu o femeie cu suflet mare, care a mai adus pe lume încă şase copii. Întrebaţi de JURNAL cum se descurcă cu o casă plină de copii şi o gospodărie mare, Eugenia şi Vasile Dobândă ne-au spus: „Dimineaţa este ora de vârf, până când toţi pleacă la şcoală, după care le luăm pe rând pe toate şi până-n noapte le reuşim, ce mai rămâne lăsăm şi pe ziua următoare”.

Ambii au trecut de cincizeci de ani şi parcă ar mai trebui să se odihnească un pic, dar nu pot şi nici nu vor, pentru că „dacă stai locului, îţi stă şi norocul”, sunt de părere soţii Dobândă.  Având ambii studii medii de specialitate, au educat şi educă cincisprezece copii, şase băieţi şi nouă fete, cel mai mare având 29 de ani, iar mezinul şase ani. Cinci copii s-au căsătorit, iar din cei zece rămaşi acasă, şase sunt şcolari. „Îmi pare că suntem de-acum puţini, şi-mi lipsesc cei cinci copii la masa lungă de aproximativ patru metri”, mi-a spus gospodarul casei.

Educaţie prin Biblie

Sunt şi bunici, pentru că de la cei cinci copii au şi doisprezece nepoţi. „S-au căsătorit două dintre cvadrupleţi şi băieţii mai mari, care au plecat cu traiul în Ucraina, pentru că acolo este mai ieftin şi mai uşor să cumperi o casă şi să ridici o gospodărie ţărănească. Lucrează pământul pentru că au învăţat multe de la mine”, ne spune Vasile Dobândă. „La noi în casă fiecare copil are sarcina lui. Cei mai mici au grijă de iepuraşi şi puişori, cei mai marişori au găinile, vacile şi celelalte orătănii, că le avem pe toate în gospodărie, iar cei mai mari muncesc alături de soţ şi mă ajută pe mine”, mărturiseşte femeia. I-am întrebat după ce principii îşi educă odraslele. „Principiul este Biblia care încurajează familiile cu mulţi copii”, ne spune capul familiei.

Seri muzicale în familie

Din lipsă de bani, copiii nu au făcut studii liceale, dar numai gimnaziale. „Fetele au studiat vioara, iar băieţii acordeonul”, mi-a spus cu mândrie slobozeanul. Aşa le este firea că nu se plâng de nimic. „Am muncit mereu pentru copii. Am o cratiţă şi un ceaun de zece kg, pe care le umplu zilnic”, ne spune mama copiilor, Eugenia. Se hrănesc mai mult cu ceea ce cresc pe lângă casă, deşi uneori vând purcei şi alte animale, pentru existenţă. Potrivit ei, toţi copiii poartă haine, încălţăminte unul de la altul, dacă acestea rezistă. „Când vedem că trebuie de încălţat, de îmbrăcat mergem la „kilometrul 7” din Odesa, unde cumpărăm angro haine şi încălţăminte, pentru că într-un set sunt de diferite mărimi. Îmbrăcăm şi haine la mâna a doua. Nu ne alintăm”. Solicitată să spună dacă au avut ajutor de la  cineva din sat. „Au fost şi cazuri când mi-au acordat ajutor la sărbători sau în alte cazuri rudele, prietenii, persoane străine”, mi-a spus Vasile Dobândă.

Nu li se cuvine ajutor social

Au o gospodărie ţărăneacă – două hectare de pământ, pe care cultivă legume şi pe lângă casă vreo 20 de ari, pe care a construit sere, din asta trăiesc. „Vindem roşii, castraveţi, ardei dulci. Mulţi ne cunosc din raion şi cumpără de la noi. Uneori facem şi barter”, mi-a spus stăpânul casei. În afară de agricultură, mai lucrează şi în construcţii. „Lucrez şi eu unde este de lucrat, fac orice ca să-mi întreţin familia. Am beneficiat de un sprijin, în anul 2009, din partea unui proiect german, pentru dezvoltarea businessului mic. Am primit 16 mii de lei, din care am cumpărat peliculă şi alte unelte de muncă. Mi-au fost de mare ajutor”, mi-a mărturisit bărbatul. Ajutor din partea statului aproape că nu au avut niciodată, chiar şi acum, cu şase şcolari, nu primesc ajutor social, „pentru că nu ni se cuvine. Îmi spun mereu că statul mi-a învăţat fetele o profesie şi ele trebuie să lucreze la stat, numai atunci când  vor fi angajate ele, voi primi şi eu indemnizaţie socială. S-au angajat fetele o dată, dar primeau 600 de lei, din care plăteau drumul, iar în încăperea în care lucrau era rece şi aşa s-au îmbolnăvit”, spune indignată mama celor 15 copii.

Am întrebat-o care a fost cea mai frumoasă rochie purtată în viaţa ei. „Nici nu mă gândesc la mine, dacă m-ar încăpea, le-aş îmbrăca şi pe cele de fată mare. Sănătoasă să fiu, numai că am probleme cu dinţii. Când mai vindem vara legume şi grămădim ceva bani ca să-i repar, ne bate câte o nuntă la uşă şi iar nu pot să merg la doctor”, zice femeia.

Toate zilele de naştere ale copiilor sunt petrecute în familie cu dulciuri şi cu cântece dedicate celui omagiat. „Copiii noştri sunt fericiţi, cel puţin pentru asta muncim toată viaţa”, spun soţii Dobândă.

Victoria POPA

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa