Românizarea ori rusificarea societății moldovenești

Un dialog pe teme evitate ani de-a rândul în spațiul public, dar care sunt la originea multor probleme de fond cu care se confruntă societatea din R. Moldova
Zilele trecute, a avut loc la o bibliotecă publică din Chișinău o dezbatere moderată de Chiril Lucinschi, fiul fostului președinte, pe tema «Românizarea ori rusificarea societății moldovenești». Din păcate, nu am avut cum să particip la acest eveniment. Am putut urmări însă această dezbatere, la care au fost invitați intelectuali cunoscuți și lideri de opinie din R. Moldova, pe o înregistrare video. Ideea care am înțeles că a stat la originea acestui eveniment este crearea unui spațiu de dialog în care toate punctele de vedere prezente în societate să-și găsească locul. E vorba de un dialog pe teme evitate ani de-a rândul în spațiul public, dar care sunt la originea multor probleme de fond cu care se confruntă societatea din R. Moldova.
A sosit în sfârșit momentul când elita intelectuală din această țară a ajuns la maturitatea necesară pentru a putea dialoga, după ce ani, decenii și chiar secole ea a monologat și a visat să ajungă la putere ca să-și impună monologul său întregii societăți. Am avut deci un sentiment de ușurare atunci când am aflat de acest eveniment. Cu toate acestea trebuie să recunosc că am fost puțin nedumerit de felul în care a fost tratat subiectul.
Un subiect delicat
Subiectul anunțat este unul delicat din două motive. Primul este că aceste concepte, rusificare și românizare, au o conotație afectivă puternică datorită contextului negativ în care au fost utilizate în discursul ideologic. Atât românizarea, cât și rusificarea ar reprezenta o realitate negativă în sine, un act de agresiune, de violență. Datorită acestei semnificații, românizarea/rusificarea generează resentimente.
Al doilea motiv este că aceste concepte indică un raport real de putere care se dispută în contextul R. Moldova. Puterea unui grup etnic, social sau instituțiional este în primul rând de natură simbolică. Dacă un partid politic nu are suficiente argumente ca să justifice comportamentul său, el pierde puterea. Din acest considerent este atât de important spațiul mediatic în lupta politică. Dacă se dezbate la rece acest subiect al rusificării și românizării, există riscul ca fundamentul ideologic pe care se bazează actualul raport de forțe din societate să fie sugrumat și astfel să aibă loc o repoziționare, ceea ce nu convine celor care dețin în acest moment puterea simbolică.
Pentru mine, nici rusificarea, nici românizarea nu sunt lucruri rele în sine. Ele nu reprezintă decât faptul că un grup sau o persoană adoptă o altă limbă decât limba maternă pentru a o folosi în viața publică. Din acest punct de vedere, procesul de rusificare este unul încheiat în R. Moldova, căci, conform sondajelor, în jur de 95% din moldovenii de altă etnie decât cea rusă cunosc limba rusă și o folosesc în viața publică. În același timp, românizarea, adică adoptarea limbii române ca a doua limbă, se referă la doar 44% dintre cei de altă etnie.
O minoritate domină majoritatea populaţiei
Românizarea în R. Moldova este astfel semnificativ mai mică decât rusificarea. Aceasta pare și mai flagrantă atunci când adăugăm la datele noastre faptul că limba română are un statut oficial în R. Moldova și că, demografic, purtătorii acestei limbi sunt majoritari. Toate aceste date indică un raport de putere în care o minoritate de 5,9% domină o majoritate de aproape 80%, dar și celelalte minorități etnice. Această realitate socială poate fi explicată istoric, însă faptul că ea poate fi explicată nu diminuează cu nimic inegalitatea pe care ea o reflectă.
Tocmai limpezirea datelor problemei chiar la începutul dezbaterii a lipsit, în opinia mea, la această întâlnire a elitei intelectuale din R. Moldova. În opinia mea, discuția nu a putut să producă soluții pentru problema anunțată pentru că ea nu a fost formulată în termeni exacți și corecți. Dar trebuie să recunosc că această degajare haotică a discuției a permis în schimb aducerea la lumină a unei game întregi de subiecte tabu care frământă astăzi întreaga societate moldovenească. Sper că în viitorul apropiat, datorită faptului că vom avea mai multe dezbateri de acest gen în care fiecare opinie să fie ascultată și acceptată, aceste subiecte delicate se vor transforma dintr-o sursă de dezbinare într-o sursă de unitate.

Un dialog pe teme evitate ani de-a rândul în spațiul public, dar care sunt la originea multor probleme de fond cu care se confruntă societatea din R. Moldova

Zilele trecute, a avut loc la o bibliotecă publică din Chișinău o dezbatere moderată de Chiril Lucinschi, fiul fostului președinte, pe tema «Românizarea ori rusificarea societății moldovenești». Din păcate, nu am avut cum să particip la acest eveniment. Am putut urmări însă această dezbatere, la care au fost invitați intelectuali cunoscuți și lideri de opinie din R. Moldova, pe o înregistrare video. Ideea care am înțeles că a stat la originea acestui eveniment este crearea unui spațiu de dialog în care toate punctele de vedere prezente în societate să-și găsească locul. E vorba de un dialog pe teme evitate ani de-a rândul în spațiul public, dar care sunt la originea multor probleme de fond cu care se confruntă societatea din R. Moldova.

A sosit în sfârșit momentul când elita intelectuală din această țară a ajuns la maturitatea necesară pentru a putea dialoga, după ce ani, decenii și chiar secole ea a monologat și a visat să ajungă la putere ca să-și impună monologul său întregii societăți. Am avut deci un sentiment de ușurare atunci când am aflat de acest eveniment. Cu toate acestea trebuie să recunosc că am fost puțin nedumerit de felul în care a fost tratat subiectul.

Un subiect delicat

Subiectul anunțat este unul delicat din două motive. Primul este că aceste concepte, rusificare și românizare, au o conotație afectivă puternică datorită contextului negativ în care au fost utilizate în discursul ideologic. Atât românizarea, cât și rusificarea ar reprezenta o realitate negativă în sine, un act de agresiune, de violență. Datorită acestei semnificații, românizarea/rusificarea generează resentimente.

Al doilea motiv este că aceste concepte indică un raport real de putere care se dispută în contextul R. Moldova. Puterea unui grup etnic, social sau instituțiional este în primul rând de natură simbolică. Dacă un partid politic nu are suficiente argumente ca să justifice comportamentul său, el pierde puterea. Din acest considerent este atât de important spațiul mediatic în lupta politică. Dacă se dezbate la rece acest subiect al rusificării și românizării, există riscul ca fundamentul ideologic pe care se bazează actualul raport de forțe din societate să fie sugrumat și astfel să aibă loc o repoziționare, ceea ce nu convine celor care dețin în acest moment puterea simbolică.

Pentru mine, nici rusificarea, nici românizarea nu sunt lucruri rele în sine. Ele nu reprezintă decât faptul că un grup sau o persoană adoptă o altă limbă decât limba maternă pentru a o folosi în viața publică. Din acest punct de vedere, procesul de rusificare este unul încheiat în R. Moldova, căci, conform sondajelor, în jur de 95% din moldovenii de altă etnie decât cea rusă cunosc limba rusă și o folosesc în viața publică. În același timp, românizarea, adică adoptarea limbii române ca a doua limbă, se referă la doar 44% dintre cei de altă etnie.

O minoritate domină majoritatea populaţiei

Românizarea în R. Moldova este astfel semnificativ mai mică decât rusificarea. Aceasta pare și mai flagrantă atunci când adăugăm la datele noastre faptul că limba română are un statut oficial în R. Moldova și că, demografic, purtătorii acestei limbi sunt majoritari. Toate aceste date indică un raport de putere în care o minoritate de 5,9% domină o majoritate de aproape 80%, dar și celelalte minorități etnice. Această realitate socială poate fi explicată istoric, însă faptul că ea poate fi explicată nu diminuează cu nimic inegalitatea pe care ea o reflectă.

Tocmai limpezirea datelor problemei chiar la începutul dezbaterii a lipsit, în opinia mea, la această întâlnire a elitei intelectuale din R. Moldova. În opinia mea, discuția nu a putut să producă soluții pentru problema anunțată pentru că ea nu a fost formulată în termeni exacți și corecți. Dar trebuie să recunosc că această degajare haotică a discuției a permis în schimb aducerea la lumină a unei game întregi de subiecte tabu care frământă astăzi întreaga societate moldovenească. Sper că în viitorul apropiat, datorită faptului că vom avea mai multe dezbateri de acest gen în care fiecare opinie să fie ascultată și acceptată, aceste subiecte delicate se vor transforma dintr-o sursă de dezbinare într-o sursă de unitate.

The following two tabs change content below.
Lilian Negură

Lilian Negură

Lilian Negură

Ultimele articole de Lilian Negură (vezi toate)