România va comemora victimele masacrului de la Fântâna Albă

IGNORANŢĂ // Ce argumente au invocat demnitarii români pentru a nu vota propunerea legislativă a lui Tudor Panţîru

Tevatura în jurul instituirii Zilei Naţionale în memoria victimelor masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie a luat sfârşit. Camera Deputaţilor a Parlamentului României a adoptat recent propunerea legislativă iniţiată de Tudor Panţîru. Legea prevede comemorări oficiale, depuneri de coroane şi alte activităţi menite să cinstească memoria românilor basarabeni şi bucovineni. Astfel, în fiecare an, în perioada 31 martie – 2 aprilie, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni despre perioada ocupaţiei sovietice din ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi Basarabia, tratând evenimentele tragice menţionate.

Citiţi în interviul de mai jos, acordat de senatorul Tudor Panţîru, cât de anevoios s-a adoptat propunerea legislativă şi cine s-a opus acesteia.

 

– Stimate dle Panţîru, de ce Guvernul României s-a opus propunerii dvs. privind instituirea unei zile naţionale în care ar fi comemorate victimele regimului sovietic de la Fântâna Albă şi din Basarabia?

E o întrebare care ar trebui adresată guvernului român. Oficialii români, întreaga mass-medie din România, la înmormântarea preşedintelui Poloniei, Kacinski, au deplâns victimele masacrului de la Katyn, mirându-se de memoria istorică a polonezilor, de demnitatea lor naţională, a fost o zi de doliu naţional în România. Şi atunci mi-am zis: cum se poate aşa ceva? Vorbiţi de victimele poporului polonez, dar uitaţi de propriile victime!

Se ştie că au fost masacraţi mult mai mulţi români decât polonezi. Nu s-a spus niciodată niciun cuvânt. Şi atunci am făcut acest proiect de lege care, spre surprinderea mea, a primit un aviz negativ de la guvern. Se spune că sub influenţa institutului dlui Tismăneanu, dar pentru mine contează poziţia oficială a guvernului român.

Mai mult, în Senatul României aproape toate comisiile şi senatul în plen au respins din nou proiectul de lege. Am participat la dezbateri în comisie, argumentele care se aduceau sunt absolut ridicole.

– De exemplu, ce argumente au fost invocate?

Unu. Unul din argumente era că institutul dlui Tismăneanu pregăteşte un proiect de lege privind comemorarea victimelor comunismului în România. Şi ar fi mai nimerit ca chestiunea să fie introdusă acolo. Posibil, dar nu obligatoriu. Doi. Republica Moldova a făcut o comisie şi ea însăşi îşi va comemora victimele. Trei. Un argument şi mai ridicol a fost că prin această lege s-ar încălca jurisdicţia altor state, cum ar fi Republica Moldova.

Am respins aceste idei prin următoarele argumente: 1) Dacă ar fi o problemă de jurisdicţie, atunci cum şi-ar comemora evreii victimele holocaustului în toată lumea? 2) Românii de la Fântâna Albă şi cei din Basarabia au fost masacraţi nu pe criterii ideologice, ci etnice. A fost o politică de stat prin care se urmărea diminuarea elementului românesc şi, ulterior, lichidarea acestuia. Argumentele acestea erau absolut ridicole, dar se vedea că e presiune din partea guvernului, majoritatea parlamentară susţinea poziţia guvernului. Şi aşa s-a ajuns că Senatul a respins în plen proiectul de hotărâre.

Camera Deputaţilor, sub influenţa guvernului, avea aceeaşi poziţie de respingere. Dar, până la urmă (vreau să mulţumesc pe această cale presei, unei părţi din presă, în primul rând Romanian Global News, presa din afară, parţial presa din Basarabia, care a reacţionat la poziţia lipsită de demnitate a Guvernului României şi a majorităţii parlamentare), probabil, sub presiunea mass-media, guvernanţii şi-au revăzut în ultimul moment poziţia.

Altă chestiune care a ajutat foarte mult este că Comisia juridică a Camerei Senatului, din care fac şi eu parte, este comisia de fond care avizează acest proiect şi, în mod repetat, a avizat în unanimitate pozitiv, chiar şi după ce camera a reîntors la comisie proiectul meu de lege, comisia juridică l-a votat din nou în unanimitate pentru adoptare. Şi, slavă Domnului, am ajuns să vedem proiectul acesta adoptat.

– La ce proiecte mai lucraţi?

Am mai multe proiecte de legi, ce nu au încărcătura aceasta politică, care însă au menirea de a transforma declaraţia oficialităţilor de la Bucureşti despre relaţia privilegiată cu R. Moldova în realitate, adică să trecem de la vorbe la fapte. Această relaţie privilegiată trebuie să se regăsească în legislaţie.

În acest sens, am pregătit mai multe proiecte de legi. De exemplu, săptămâna viitoare se va mai examina un proiect de lege care are din nou avizul negativ al guvernului.

 

Este vorba despre un proiect de lege care propune un amendament la Legea cu privire la regimul străinilor, în care basarabenii sunt puşi laolaltă cu oricare străini. În particular, mă refer la situaţia studenţilor basarabeni nebursieri, care sunt obligaţi să plătească o taxă de 120 euro, taxă consulară, plus o taxă de 200 de roni, aşa-numita taxă pentru permis de şedere, ca oricare african. Şi mă întreb unde este relaţia de privilegiere? Din păcate, guvernul român se opune, aşa că săptămână viitoare s-ar putea să avem din nou o respingere.

– Veţi insista?

Încercăm. Un alt proiect de lege vizează veteranii Armatei române din Republica Moldova care, deşi sunt recunoscuţi ca veterani ai Armatei române, li s-a dat chiar şi certificate de veterani ai Armatei române, nu pot beneficia de unele privilegii stipulate în legea cu privire la veterani ai Armatei române. Din păcate, şi în acest caz guvernul se opune categoric.

– Dle Panţîru, vă mulţumesc pentru interviu şi vă urez succes.

Interviu realizat de Ilie Gulca

O simplă confuzie?

Solicitat de JURNAL să explice poziţia Guvernului României în cazul propunerii legislative lansată de Tudor Panţîru, senatorul PDL Viorel Badea, vicepreşedinte al Comisiei pentru Politică Externă a Camerei Senatului din Parlamentul României, a menţionat: „Poziţia guvernului a fost determinată de o confuzie creată de un funcţionar care a înţeles că este vorba de un moment al luptei anticomuniste, şi nu despre ocupaţie. În România nu se ştie nimic despre episodul de la Fântâna Albă. Ulterior, când s-a aflat despre ce este vorba, s-a votat. Eu am ştiut despre acest masacru şi am votat pentru”.

Vladimir Tismăneanu: „Niciodată nu m-am opus comemorării victimelor totalitarismului”

Solicitându-l pe Vladimir Tismăneanu să comenteze afirmaţia făcută de Victor Roncea pe blogul său, care apare şi în declaraţiile lui Tudor Panţîru, că Guvernul României ar fi respins propunerea de a institui o zi naţională pentru a comemora victimele regimului sovietic de la Fântâna Alba şi cele din Basarabia sub influenţa „institutului Tismăneanu”, acesta ne-a răspuns: „IICCMER susţine comemorarea victimelor comunismului atât în România, cât şi în Moldova… Niciodată nu m-am opus comemorării victimelor totalitarismului. Aş spune că dimpotrivă, şi pot proba documentar acest lucru.

Oricum, aş aminti că nu există un „institut Tismăneanu”, ci un Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) al cărui preşedinte executiv este dl profesor Ioan Stanomir, autor al unor importante studii despre comunism. Funcţia mea este de preşedinte al Consiliului Ştiinţific”

Masacrul de la Fântâna Albă

La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Drept urmare, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română.

În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.

După masacru, răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la cinci gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropaţi, unii fiind încă în viaţă. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi până toţi şi-au dat duhul.

Câţiva, „mai norocoşi”, au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi, după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var. (Wikipedia)

 

The following two tabs change content below.