„Rolul politic al etniilor ar trebui să devină tot mai puţin important în RM”

MINORITĂŢI // Iulian Fruntaşu: „Faptul că partidele de extremă rusă nu au acumulat voturi în fostul scrutin pentru parlament demonstrează absenţa unei aderenţe autentice şi masive a populaţiei nemoldoveneşti la proiectele promovate de partidele menţionate mai sus”

Unul dintre atuurile electorale ale forţelor politice de dreapta în  campanie a fost specularea tradiţională a vechiului subiect – statutul limbii ruse, şi a intereselor minorităţii ruse în R. Moldova, aceasta culminând cu o masă rotundă la Chişinău, cu participarea politologului rus Eduard Volkov. El a readus în atenţie aşa-numitul „proces al românizării R. Moldova”, în condiţiile în care „R. Moldova este unica ţară pe care România vrea s-o înghită”.

Campania din anul acesta ne-a amintit şi de manifestaţiile gălăgioase ale Ligii tineretului, Mişcării „Ravnopravie”, dar şi ale iniţiativelor găgăuze repetate  de decretare a limbii ruse drept limbă de stat.  Şi asta la 20 de ani de la declararea Independenţei şi de la adoptarea legislaţiei lingvistice. L-am rugat pe analistul Iulian Fruntaşu, consilier principal de stat al prim-ministrului pentru politică externă şi pentru relaţii cu diaspora, să ne ofere unele explicaţii şi soluţii în contextul relaţiilor interetnice din R. Moldova.

– Domnule Iulian Fruntaşu, aţi putea dezvălui o categorie de avantaje pe care le au rusofonii în R. Moldova, de care nu se bucură minorităţile etnice în UE?

Tendinţa clasei politice este de a promova cetăţenia incluzivă, când rolul politic al etniilor e tot mai puţin important, deşi este adevărat că nivelul de confort al ruşilor, inclusiv cel lingvistic, este mult mai înalt decât în alte state ale fostei URSS, cu excepţia Ucrainei de Est şi de Sud. În rest, nu există niciun fel de avantaje economice sau sociale speciale de care să se bucure ruşii, ucrainenii, găgăuzii sau bulgarii. Adevărat este faptul că piaţa mediei electronice, în special, nu corespunde întocmai ponderii numerice a acestora în societate, însă lucrurile au început să se schimbe în bine odată cu venirea AIE la guvernare. Aceasta însă nu îşi poate permite o rectificare drastică a echilibrului respectiv, deoarece ar călca pe aceeaşi greblă ca la începutul anilor `90. O politică mai inteligentă, de felul celei promovate de Statele Baltice, ar fi în măsură să asigure concomitent democratizarea ţării şi integrarea minoritarilor.
– Există în RM conflicte interetnice, reieşind, mai ales, din pretenţiile vorbitorilor de limba rusă, dar şi a ale găgăuzilor, de a oficializa rusa ca limbă de stat?

Nu există conflicte interetnice, sunt nişte stereotipuri vehiculate de mass-media, dar în realitate discursurile mai belicoase ale unor organizaţii sponsorizate din afara ţării sau de către comunişti nu se bucură de popularitate în societate. Faptul că partidele de extremă rusă nu au acumulat voturi în fostul scrutin pentru parlament demonstrează absenţa unei aderenţe autentice şi masive a populaţiei nemoldoveneşti la proiectele promovate de partidele menţionate mai sus. Oricât de gălăgioase ar fi unele asociaţii, la nivelul practic, minoritarii preferă să voteze cu stânga comunistă sau cu centru-stânga PD-istă care nu simpatizează cu solicitările mai radicale, cum ar fi decretarea limbii ruse drept a doua limbă de stat. Deci, dincolo de bătăliile simbolice, raţionamentele unor calcule imediate îi fac pe minoritari să-şi tempereze revendicările.

 

Nu cred că în R. Moldova există discriminări pe motive etnice şi nu au existat asemenea cazuri, care să fi fost procesate în curţile naţionale sau la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg. La nivelul percepţiei, mă rog, există diferite păreri, însă fără atestarea acestor discriminări în vreun context formal al dreptului, nu putem face afirmaţii de acest gen.

 

–         Cunoaşteţi nişte prevederi ale legislaţiei UE cu privire la minorităţi, de care se face abstracţie în R. Moldova?

 

R. Moldova a aderat la toate convenţiile care ţin de apărarea şi asigurarea drepturilor persoanelor ce aparţin minorităţilor de tot felul, inclusiv cele etnice. Aceasta atât în cadrul ONU, cât şi în cadrul Consiliului Europei şi OSCE. Iar R. Moldova, fiind o ţară cu o pondere mai modestă pe arena europeană, nici nu îşi poate imagina să facă excepţie, după cum fac alţii, de la respectarea angajamentelor asumate în urma semnării acestor acorduri.

 

–         Cum explicaţi faptul că la noi românii sunt obligaţi sa utilizeze rusa pe larg şi să suporte o atmosferă rusească în majoritatea instituţiilor statului, la 20 de ani de la declararea Independenţei?

 

Nu ştiu dacă cineva îi obligă pe români sau pe oricine în R. Moldova să utilizeze rusa şi, cu atât mai mult, nu înţeleg ce înseamnă „atmosferă rusească în multe instituţii”. Oamenii sunt liberi să vorbească limba pe care o vor, iar pe cetăţenii moldoveni nimeni nu îi încurcă să creeze o atmosferă care să-i satisfacă. Alta e problema –  populaţia majoritară mai suferă de intractibilitatea socială despre care scriam în volumul „Istoria Etnopolitică a Basarabiei”, o parte din moldoveni încremenind într-un naţionalism paşoptist, atemporal, iar o altă parte – într-un paternalism de tip sovietic. E nevoie ca noi înşişi să înţelegem ce se întâmplă în capetele noastre şi să propunem proiecte de modernizare a ţării bazate pe libertatea şi bunăstarea fiecărui cetăţean, indiferent de etnice, religie sau sex.

 

–         Cunoaşteţi noua configuraţie a minorităţilor naţionale în R. Moldova?

 

Din cauza mass-media ruse şi proiectelor politice ale comuniştilor, stereotipurile ideologice şi culturale îi mai ţin pe mulţi minoritari într-un impas, ce frânează dezvoltarea democratică a ţării. Totodată, pe parcursul anilor, observăm tendinţa părţii celei mai active, intelectuale şi prospere din cadrul grupurilor minoritare, de a merge pe calea integrării, fapt demonstrat prin alegerea liceelor cu predare în limba română pentru copiii lor. Desigur, acest grup nu este numeros, dar foarte important, pentru că are o pondere socială mai mare. Astfel, risc să fac presupunerea că suntem în proces de elaborare şi consolidare a cetăţeniei incluzive, rolul politic al etniilor devenind tot mai puţin important pentru evoluţiile ulterioare ale R. Moldova.

 

ZOOM: Observăm tendinţa părţii celei mai active, intelectuale şi prospere din cadrul grupurilor minoritare, de a merge pe calea integrării, fapt demonstrat prin alegerea liceelor cu predare în limba română pentru copiii lor.

 

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

 

Iulian Fruntaşu a absolvit facultăţile de Filologie şi Drept. Şi-a luat doctoratul în ştiinţe politice la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe în 1999. Din 1992, a lucrat pentru MAE. Între anii 1997-1998, a activat în Georgia pentru Misiunea OSCE, după care trei ani la Viena, pentru Delegaţia Permanentă a RM pe lângă OSCE şi Grupul Consultativ Comun, ocupându-se de negocierea Tratatului FACE adaptat şi a Deciziilor Summit-ului OSCE de la Istanbul. A lucrat mai mulţi ani în Balcani pentru Misiunile OSCE: în Bosnia (2001-2002), Croaţia (2002-2004) şi Serbia (2008-2010). A fost, de asemenea, director al Programului Iniţiative Europene al Fundaţiei Soros (2005-2008). Este vicepreşedinte al PLDM.

Angelina Olaru

The following two tabs change content below.