Robii fotbalului

Protestul tinerilor fotbaliști descalificați din Divizia Națională a Campionatului Național, care au ieșit la 1 iulie împreună cu părinții lor în fața Federației Moldovenești de Fotbal (FMF) cu pancarte și sloganuri unde cereau: „Vrem dreptate!”, „Restabiliți Dinamo 2005  în divizia națională!”, „FMF!!! Nu ucideți concurența!”,  a dezvăluit și alte probleme din acest sport.  Sloganul „Stop traficului de copii în fotbal!” mi s-a părut o acuzație destul de gravă, din care cauză am încercat să pătrund în esența ei.

M-am întâlnit cu echipa de copii fotbalişti ai CSC DINAMO-U14 şi părinţii lor ca să-mi explice nedreptatea prin care consideră că trec. Cu toții se arătau dispuși să lupte până în pânzele albe pentru restabilirea în drepturile pentru care au muncit şi au investit ani de zile. Sunt nemulțumiți nu doar de această descalificare, dar și din cauză că simt o presiune din partea clubului de la carte au plecat, care cere pentru transferul copiilor sume colosale, spun părinții.

Viitori profesioniști, deja robi ai cluburilor de fotbal?

Au plecat de la Clubul Sportiv pentru Copii şi Tineret Buiucani, unde s-au antrenat de la vârsta de şase ani, supăraţi că nu înregistrau performanţe, povestesc ei.

„Vară trecută, nu am mai rezistat din cauza lipsei de profesionalism şi meritocraţie. Am tot urmărit cum se făceau antrenamentele, foarte scurte, de o oră sau chiar 45 de minute, cu întârzieri, fiindcă la Clubul Buiucani sunt foarte multe echipe şi este o aglomeraţie colosală. Era imposibil să faci acolo ore individuale de antrenament, ca performanța acestor copii să crească. Atunci am luat decizia să renunţăm la Clubul Buiucani şi să plecăm la Clubul Sportiv Central Dinamo Chişinău. Am obţinut foarte greu actele de la ei, alţii mai uşor. După plecare, echipa a început a creşte datorită unui alt antrenor și participărilor la meciuri în afară. Astfel, ne-am trezit la un moment dat că cei de la clubul Buiucani vin cu o pretenţie financiară exagerată către clubul Dinamo, unde solicită să se achite între 11 şi 13 mii de dolari pentru un copil, ca recompensă”, povestesc pe rând părinții. Se arată cu toţii foarte indignaţi de această sumă, motivând că anume ei au suportat până acum toate investiţiile în performanţa copiilor, și nu clubul, aşa cum practică cluburile de fotbal din străinătate.

Povestesc că au cheltuit zeci de mii de dolari până acum investind în echipamente, turnee, cheltuielile de drum, cazare, alimentație, ore de antrenament particulare de câteva ori pe săptămână, în jur de 150-200 de lei ora. Lunar, adaugă ei, fiecare fotbalist era obligat să achite și o taxă sub formă de donație, în valoare de 500 de lei. Dacă nu ar fi achitat această „donaţie”, copiii ar fi fost terorizaţi emoţional, spun ei.

Se simt folosiți

„Este o schemă pe care părinţii trebuie s-o cunoască, atunci când decid să îşi dea copiii să facă fotbal. Trebuie să ştie că vor investi mulţi bani. În loc să ofere o vacanţă din aceşti bani familiei, am ales să investim în fotbal, să le dăm speranţă copiilor. Iar la urmă, toate investiţiile noastre sunt valorificate de cei care nu au niciun interes să investească, ci doar așteaptă să strângă banul. Iată care e strategia lor: dacă dintr-o sută de copii trei se afirmă, aceștia pot să le aducă milioane. Când îl daţi pe copil la şase ani să facă fotbal, trebuie să ştiţi la ce să vă așteptați în viitor!”, avertizează alt tată.

Mai povestesc părinții adunați că, la adunările cu conducerea Clubului Sportiv pentru Copii şi Tineret Buiucani, li se spunea să nu-și facă griji de cât va cere clubul dacă copilul va alege să plece în altă parte. Acum, când au plecat, conștientizează că vor avea probleme, după ce acest club le-a trimis „nota de plată”, iar cei de la clubul  Dinamo nu au de unde să o achite.

„Copilul încă n-are 18 ani, dar deja este robul clubului, deși ei nu au investit nimic. Fiecare părinte a achitat plata lunară, echipamentele, turneele, transportul, ceea ce nu fac părinții fotbaliștilor din străinătate. Doar de la vârsta de 16 ani, când copilul semnează un contract profesionist, conform unei grile aprobate de FIFA, UEFA, respectiv federaţiile moldoveneşti, conform anumitor clasificări, categorii, din contractul profesionist se oferă un anumit procent fiecărui club care a participat la educarea acestui copil”, spune unul din părinți. Mai adaugă pe rând ei că, în acest timp de când au plecat de la Clubul Buiucani, au mers să joace peste hotare, de unde copiii lor s-au întors consternați când au văzut cum sunt tratați copiii fotbaliști ai cluburilor europene: „Doctori, psihologi, maseuri, toți umblă în jurul lor”. În urma acestor ieșiri în Europa, câțiva dintre tinerii fotbaliști moldoveni au fost luați „la ochi” de anumite cluburi, anume acesta ar fi motivul pentru care Clubul Buiucani ar cere acești bani exagerați, cred părinții.

Nu vrem bani, vrem discuții

L-am sunat pe Constantin Anghel, președintele CSCT Buiucani, să ne clarifice din punctul său de vedere această problemă sesizată de părinți. „Aceste sume au fost calculate de către FMF, există un regulament de transfer al tânărului jucător, după care s-au condus. Dar noi nu avem pretenții financiare, conducerea clubului Dinamo interpretează astfel. Noi vrem discuții cu acest club, dar ei refuză. Trebuie să discutăm, așa cum am discutat și referitor la alți copii care au plecat. Am încheiat acorduri, iar în caz că acest copil ajunge profesionist, atunci clubul la care merge achită un procentaj școlilor care l-au crescut”, explică Anghel, adăugând că ei erau conștienți că nu o să vadă niciun leu de la clubul Dinamo, fiindcă este o instituție bugetară și n-au de unde. Anghel afirmă că relațiile s-au tensionat între administrații, nu între copii și părinți.

„Părinții în cazul dat nu au treabă, deoarece părinților nimeni nu le-a prezentat contul, acestea sunt relațiile dintre cluburi. Dacă nu au bani, există procedura de a încheia acord pentru fiecare jucător în parte, așa cum procedează toate cluburile de fotbal din RM”, spune președintele CSCT Buiucani.

Cât privește investițiile în performanța copiilor, Anghel spune că părinții plătesc doar 500 de lei, în care sunt incluse cheltuielile pentru participarea în campionatul intern, transport, salarii, inventar, mingi, jaloane, salariul antrenorului, a primului antrenor și cel secund, antrenorului de portar, amortizarea terenului. „Vă dați seama că acești bani nu asigură toate aceste cheltuieli”, zice Anghel, afirmând că părinții nu au alte cheltuieli, doar dacă vor, individual, să-și cumpere echipament personalizat.

„Investesc în copiii lor”

„Cât privește faptul că părinții pretind că au cheltuit sute de mii de lei, până la urmă ei o fac pentru copiii lor. Turneele internaționale sunt un pic altfel, noi nu suntem obligați să plecăm la meciuri internaționale, asta e doar inițiativa părinților, comitetul de părinţi hotărăște. Dacă pleacă, ei achită pentru copii, pentru antrenor. Dacă noi acceptăm turneul acesta, atunci plătim antrenorul, și dacă e o grupă mai mare, plătim și medicul, părintele achită numai pentru copilul său în cazul dat. Dar asta nu este obligatoriu. Obligatoriu este ca ei să participe în campionat. Ați menționat despre antrenamente individuale, stați oleacă, noi avem antrenamente ordinare, de 5-6 ori pe săptămână. Dacă ei vor să plătească pentru ore de fitness, înot, păi e clar că ei achită. Investesc în copiii lor. După părerea părinților, dacă ei plătesc acești 500 de lei, atunci clubul trebuie să-i crească. Păi nu, este copilul lor fizic, noi deținem drepturile fotbalistice pentru copil!”, afirmă Constantin Anghel.