Roata morţii în Ucraina nu se opreşte

krushenie_boinga_na_ukraineLecțiile Crimeii și situația din Donbas sunt povăţuitoare, impun acţiuni, inclusiv non-divulgare, pentru întărirea armatei, dezvoltarea industriei de apărare și consolidarea spiritului combativ

Discuţiile preşedintelui rus şi celui ucrainean la Milano și ordinul lui Putin de retragere a trupelor nu inspiră optimism. Optsprezece mii de soldați care, chipurile, au „finalizat” instrucţiunile părăsesc taberele de vară din zona Rostov şi se întorc în cazarme. Poate fi înţeleasă această figură ca sfârşitul războiului în Ucraina? Kremlinul, e şi pe înţelesul măgarului vecinului, trişează. Să recunoască faptul că cizmele soldaţilor săi au călcat pământul ucrainean, iar din localitatea Gukovo, peste frontieră, „Katiușele” moderne atacau Garda Naţională, voluntari și civili ucraineni, pentru Putin, acest „enfant terrible” al Europei, ar echivala cu declaraţia: „Da, eu sunt de vină!”.

În ultimul timp apar noi accente. Ca să vezi, vina o poartă militarii ucraineni care provoacă „milițiile” separatiste, constituite din ceceni și cazaci, asupra cărora căpeteniile Novorosiei nu au o influență. Ce să faci în acest caz cu logica elementară şi cu realitatea? Pe 1 martie, Consiliul Federației îi deschide lui Putin undă verde pentru folosirea armatei în Ucraina, „până la normalizarea situației politice”. La 25 iunie, preşedintele cere legiuitorilor retragerea deciziei. „Nţeles! Se face!”. Tocmai de aici începe faza fierbinte a războiului. În rândurile teroriştilor apar sute de „voluntari” din Federaţia Rusă.

Un prieten de al meu, cu care aproape patruzeci de ani în urmă am studiat la liceul militar din Kiev este plecat la război. Mii de soldați, gardieni și voluntari nu se eschivează de la luptă și vor continua în mod deliberat să lupte în cunoștință de cauză. Aceştia se opun cu mult curaj agresorului lângă Mariupol, Debalţevo și într-un orăşel cu un nume atât de drăguţ şi totodată nenorocit – Sciastie. Din rusă-ucraineană cuvântul se traduce ca „fericire”. Parașutiştii care timp de șase luni apără aeroportul Donetsk au devenit adevăraţi eroi. Inamicii lor din rândurile comandourilor şi mercenarilor ruşi îi etichetează pentru curaj și perseverență ca „cyborgi”.


Urmează apoi un august sângeros, Donbasul este invadat, potrivit diferitor estimări, de 5-8 grupări operativ-tactice ale trupelor regulate şi de mercenari. Unităţi ruse sunt plasate şi la frontieră, iar artileria trimite zeci de tone de obuze şi rachete în trupele ucrainene pentru a nu le permite să preia controlul graniţelor. Agresiunea directă rusă a salvat bandele separatiste şi a obligat forţele ucrainene să treacă în apărare. Ştiri precum că trupele ruseşti se retrag apar din când în când, însă ele nu pot fi luate în serios.  Poziția Kremlinului nu se schimbă nici în raport cu creşterea numărului victimelor, mărturiilor prizonierilor şi rudelor. După ce a devenit cunoscut faptul că zeci de parașutiști din Pskov şi-au pierdut viaţa în țara vecină, comandantul trupelor aeropurtate ruse Vladimir Shamanov continua să afirme cu stupiditate că „în divizia noastră toţi sunt vii şi sănătoşi”. Între timp, camioanele „convoaielor umanitare”, în afară de bunuri materiale, utilaje şi tehnică aduc din Donbas cadavrele nefericiţilor militari. Numărul militarilor şi mercenarilor ruşi căzuţi în această jumătate de an în Donbas este comparabil cu cel al sovieticilor căzuţi în primii doi ani ai aventurii de acordare a „ajutorului internaţional fraţilor” din Afganistan. În morga militară din Rostov se găsesc cca două mii de corpuri neidentificate. În timpul celor două războaie ruso-cecene această instituţie „deservea” trupele federale. Ministerul rus al Apărării tăinuieşte pierderile, însă este clar că vorba e de sute şi mii de ucişi și răniți.

Trei propuneri cruciale pentru Ucraina torpilate de Putin

Săptămâna trecută, multă lume aștepta cu nerăbdare știri bune de la întrevederea Putin-Poroşenko în cadrul summit-ului „Asia-Europa” de la Milano. Formatul negocierilor permitea să sperăm la mai bine, conversația s-a desfăşurat cu participarea liderilor UE. Fără izbândă, locomotiva nu s-a mişcat, tot aburul, provocând doar un sunet slăbuţ şi caraghios, s-a dus în corn. Totul a început cu întârzierea controversată a preşedintelui rus la întâlnirea cu cancelarul german Angela Merkel, tratată ca un semnal putinist al inutilităţii discuțiilor cu privire la criza ucraineană. Poziţiile au fost expuse, însă la soluții nu s-a ajuns. Trei propuneri cruciale pentru Ucraina – și nu doar – oferite de cancelarul Merkel (retragerea trupelor din zonele de frontieră; controlul la frontiera ruso-ucraineană; alegeri parlamentare pe întreg teritoriul în conformitate cu legislația ucraineană) au fost torpilate necruţător de liderul de la Kremlin.

Putin a confirmat a câta oară că nu este gata și nu doreşte soluţionarea crizei. Conferință de presă ulterioară este o dovadă: Kremlinul nu are nici în clin, nici în mânecă cu tragedia din ţara vecină (e culmea!); în Ucraina este război civil; trupele ucrainene şi combatanţii din Novorosia nu se conformează acordului de la Minsk; e necesară o linie de demarcație între armată și separatişi. Apropo, acest cuvânt „separatist” lipseşte cu desăvârşire din lexiconul putinist, liderul moscovit preferă altă formulă – „opolceneţ”, adică un fel de „miliţian”, luptător, voluntar. Potrivit unuia dintre jurnaliştii prezenţi la conferinţă, Putin s-a prezentat ca „un om care trăiește în lumea iluziilor, cu unele profeții despre rolul deosebit și misiunea specială a Rusiei. Miroase a misticism”. Ceva de genul acesta am mai auzit noi despre cineva cândva. Poziţia a fost înţeleasă de Occident. Ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei – au declarat mai mulți lideri europeni după întâlnire – nu se va produce, e posibilă o a patra etapă. Este din ce în ce mai clar că vecinii noștri ucraineni sunt în faţa unor noi încercări, mai grave şi mai sângeroase. Jacob Kedmi, un moscovit, plecat în Israel și devenit șef al serviciilor de securitate „Nativ”, vorbeşte în mod repetat despre un scenariu, care, din păcate, se realizează: destabilizarea situației în sud-estul Ucrainei; crearea republicilor-marionete proruse cu „Anschluss-ul” ulterior la Rusia; lichidarea Ucrainei ca stat. Două etape sunt parcurse: „Крымнаш” (din rusă – „Crimeea e a noastră”), iar cu legalizarea liniei de demarcație între forțele de securitate și teroriști, Kievul se alege cu o „Transnistrie”.

Kievul se alege cu o „Transnistrie”

Nereuşitele din august curent au dat de înţeles Kievului că o confruntare directă cu maşinăria militară şi serviciile speciale moscovite nu are izbândă. Întrebare: când va începe cea de-a treia etapă? Ea se configurează, mult timp nu va trece. 280 km de porțiune a frontierei controlată de ruşi fac posibilă deplasarea (nu doar în zona de conflict) a trupelor, tehnicii, echipamentelor, pătrunderea spionilor, echipelor de diversanţi la orice oră. Crimeea dependentă de electricitatea şi apa continentală ucraineană se sufocă fără de apă şi electricitate, feribotul spre Kerci nici pe departe nu îndestulează cerinţele. În apropiere de Mariupol se fortifică gruparea trupelor ruse care are ca sarcină ofensiva pe traseul Mariupol-Melitopol-Herson și crearea unui coridor terestru spre peninsulă. Prin Novoazovsk coloane cu automobile „Kamaz” alimentează trupele, în aşteptarea semnalului, cu muniții, echipament şi produse alimentare. Teroriștii efectuează raiduri în regiunile ucrainene vecine, comit diversiuni la obiectivele militare şi industriale.

La Harkov s-a tras din aruncătoare cu grenade într-un depozit cu combustibil al unităţii militare. Un grup de extremişti, care planificau atacuri teroriste și revolte, este reţinut la Odesa. Unul din diversanţi, un oarecare „Talib”, întreţinea legături cu separatiştii de la Tiraspol. La Belgorod acesta avea întrevederi cu un ofițer din serviciile speciale ruseşti. La Kiev este reținut un grup subversiv care activa sub masca ONG-ului „Gromadska іnіtsіativa”. Într-unul din parcurile din oraș a fost depistat un depozit din care teroriștii se dotau cu arme, aruncătoare de flăcări „Şmel”, aruncătoare de grenade antitanc RPG-18 „Muha”, două complexe portative antiaeriene „Igla” și altele. Demoralizarea militarilor, aţâţarea revoltelor, distribuirea pliantelor în numele „republicii populare din Kiev”, incendierea CEC-ului, un act terorist la aeroportul „Juliani” erau doar unele din intenţiile acestui „ONG”. Costul total al „proiectului” era estimat la 74 000 de dolari. Cine arvoneşte nu e greu de ghicit.

Parașutiştii eroi, temuţi de mercenarii ruşi

Kievul este obligat să reacţioneze. La sfârşitul lui septembrie, Poroșenko a semnat decretul cu privire la măsurile urgente pentru apărarea Ucrainei și întărirea capacității sale defensive. Clar este că nucleul documentului este înfruntarea agresiunii ruse. Lecțiile Crimeii și situația din Donbas sunt amare și povăţuitoare, impun acţiuni şi măsuri, inclusiv non-divulgare, pentru întărirea armatei, dezvoltarea industriei de apărare și consolidarea spiritului combativ. Un prieten de al meu, cu care aproape patruzeci de ani în urmă am studiat la liceul militar din Kiev este plecat la război. Mii de soldați, gardieni și voluntari nu se eschivează de la luptă și vor continua în mod deliberat să lupte în cunoștință de cauză. Aceştia se opun cu mult curaj agresorului lângă Mariupol, Debalţevo și într-un orăşel cu un nume atât de drăguţ şi totodată nenorocit – Sciastie. Din rusă-ucraineană cuvântul se traduce ca „fericire”. Parașutiştii care timp de șase luni apără aeroportul Donetsk au devenit adevăraţi eroi. Inamicii lor din rândurile comandourilor şi mercenarilor ruşi îi etichetează pentru curaj și perseverență ca „cyborgi”.

Ex-ministrul de externe polonez, președintele Seimului Radoslaw Sikorski, afirma într-un interviu după summit-ul NATO de la București din aprilie 2008 că Kremlinul a început pregătirea unor scenarii sângeroase pentru vecinii săi cu aspiraţii europene şi euroatlantice – Georgia, Ucraina și Republica Moldova. În capitala română Putin a afirmat că Ucraina e ceva artificial, este un stat-fantomă. Politicianul polonez sugerează că, în cazul continuării războiului de acaparare a noi spaţii ucrainene, Rusia se va confrunta cu un război de gherilă, iar nevoile de mobilizare militară permanentă vor fi de 200-300 mii de militari. E vorba de cheltuieli enorme. Aceste calcule, posibil, l-au constrâns pe președintele rus să renunţe la o agresiune masivă în acest an. În Afganistan, cu o infrastructură mai puțin sofisticată și o populație mai numeroasă, URSS avea un contingent militar de ceva mai puţin de o sută de mii.

Comportamentul sinucigaş al regimului Putin

În final – câteva întrebări. Poate fi calificat comportamentul Kremlinului pe peninsula Crimeea și în estul Ucrainei ca o continuare a conflictului de secole între Rusia și restul lumii? S-ar putea ca această confruntare să aibă un sfârşit trist pentru regimul Putin, așa cum s-a întâmplat cu imperiul ţarist în 1917 şi cu URSS în 1991? În acest an s-a marcat o sută de ani de la începerea Primului Război Mondial. În multe țări, din cauza unui număr enorm de morți și răniți (fiecare al zecelea decedat a fost civil), este numit Marele Război. În al Doilea Război Mondial, „copil” al lui Hitler și Stalin, pierderile umane au fost şi mai groaznice. Ceva mai puțin de jumătate dintre ei, 40%, erau oameni nevinovaţi, femei, copii și bătrâni. Care (Doamne ferește!), ar putea fi „contabilitatea” sângeroasă a unei noi conflagraţii mondiale, spre care, cu tempouri stahanoviste, ne duce Putin?

Şi va mai avea cine face această „contabilitate”?…

Andrei Covrig, colonel (rez.)