Roadă multă, fără bucurie

Circa 300 de tone de gutui au fost acoperite de zăpadă pe o suprafață de circa 14 ha la Pohrebeni, Orhei

 

În acest an puținele livezi cu gutui au rămas neculese. Una din livezi îi aparține lui Simion Cojocaru. Din cei patru ani de când culege roada, a doua oară nu reușește să găsească piață de desfacere pentru toată recolta. Într-un an i-au rămas pe copaci vreo 150 de tone, dar anul acesta, de două ori mai mult. Fermierul a investit în plantarea pomilor peste 12 mii de euro. Nu a găsit unde să vândă fructele măcar cu prețul de 1,5 lei kilogramul. Potrivit directorului executiv al Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Fructe „Moldova Fruct”, Iurie Fală, statul nu oferă subvenții pentru situațiile de criză ale fermierilor, doar pentru investiții.

Duminică, 2 decembrie, mergem pe drumul șerpuit ce duce spre localitățile Pohrebeni și Izvoare din raionul Orhei. Afară soarele cu dinți luminează puțina nea care a căzut acum câteva zile. Dealurile și văile satelor sunt albe, în picioare stau doar buruienile uscate de arșița toamnei și de ger. Observ că e mai mult zăpadă decât în preajma Chișinăului. Nici țipenie de om pe drum. Fumurile care ies din hogeaguri îmi arată casele locuibile. Îmi dau seama că în jumătate de sat casele sunt părăsite de stăpâni.

O femeie din sat îmi spune că la Izvoare lumea e din an în an mai puțină, „parcă-i semănată. Câte un om, doi locuiesc într-o casă”. O întreb dacă oamenii rămași sunt bătrâni. Jovial, femeia îmi spune că la ei „n-are nici cine muri”.

Stabilisem o întâlnire la Pohrebeni cu fermierul Simion Cojocaru. Acesta are o livadă de gutui pe o suprafață de circa 14 ha. Am auzit de la alți fermieri că acesta a cules doar a patra parte din roadă, iar trei pătrimi au rămas pe copaci, pentru că nu are piață de desfacere.

Ochii mărunți și triști ai lui Simion Cojocaru ne privesc suspicios și întrebător.

„La ce vă trebuie să vedeți livada de gutui? Au mai fost alde voi cu filmatul, văzutul, deja toată lumea știe că am rămas cu roada pe copaci în plină iarnă. Nu mai interesează pe nimeni”, ne spune fermierul dând din mână.

Îl îndemn să ne arate pomii de gutui de sub zăpadă. Se așază la volan și mergem spre livadă. Drumul trece pe lângă iazul de la Pohrebeni, unde s-au înecat primăvara trecută trei frați.

 

Gutuile dulci i-au lăsat în acest an un gust amar

Ajungem la livada de gutui. Marginile sunt culese pe toată suprafața de 13,78 ha. „Am cules vreo 100 de tone și le-am dus la uscat, la Criuleni, cu 1,50 lei per kilogram, dar vreo 300 de tone stau pe copaci și pe jos. Nu am găsit unde să le dau”, mărturisește bărbatul.

Fermierul a plantat livada acum opt ani. Ea a intrat pe rod în al patrulea an. Nu este primul an când bărbatul nu are unde comercializa toate gutuile. „Într-un an au rămas pe deal vreo 160 de tone. Anul acesta, de două ori mai mult”, ne explică bărbatul pierderea sa. Ne spune că anul trecut a reușit să le vândă pe toate. A dus la piață, la Chișinău, cu 5-7 lei kg. O parte au fost date la uscat.

Simion Cojocaru a încercat să caute piață de desfacere în România, dar nu i-a reușit în acest an. „Prea târziu am început a căuta o legătură cu agenții economici de peste Prut pentru a vinde gutuile ”, recunoaște bărbatul.

Simion Cojocaru spune că e rentabil să cultivi gutui, doar să găsești piață de desfacere, dacă nu, degeaba lucrezi. Îl întreb la ce sumă se estimează pierderea sa. Zâmbește cu amărăciune și-mi spune printr-o simplă operație matematică: „De exemplu, 250 de tone de înmulțit la un leu și sunt 250 de mii de lei”.

Atunci când a plantat livada, a cumpărat cu 17 lei pomul. Pentru un hectar erau necesari 1000 de copaci. Aici sunt circa 14 ha. Dar, înainte de a-i planta, bărbatul a discutat cu reprezentanți din administrația fabricilor de producere a sucurilor de la Orhei, Călărași, Soroca. Aceștia l-au convins: „Gutui să ai, că le primim pe toate”.

Brațe de muncă la cules roada găsește pentru că gutuile se culeg ușor. A mai încercat să facă legături cu agenți economici din Germania, dar costurile sunt prea mari pentru a exporta marfa, iar prețul iese mic, circa doi lei kilogramul.

„N-ai cui vinde gutui măcar cu 5 lei kilogramul”

„Prea mută bătaie de cap și nu te alegi cu nimic! Mai bine le vinzi pe loc. La Orhei iau doar câte 30-40 de tone. În anii trecuți, duceam câte 30-40 de tone la fabrica de sucuri din Orhei”, explică el de ce nu a reușit să ducă vreun tir cu fructe galbene în Germania.

Potrivit lui Simion Cojocaru, mai sunt fermieri cu gutuile rămase pe copaci. Și în satul Lalova, Rezina, sunt gutui rămase pe deal. Arată peste deal cu mâna. „Iată aici, peste deal, au doi agricultori livezi cu gutui, unul are patru hectare, altul, cinci hectare”.

Din discuția cu Simion Cojocaru înţeleg că asociațiile de fermieri nu te ajută să găsești piață de desfacere. „Acolo doar trebuie să cotizezi și să mergi cu ei la expoziții. Dar nouă ne trebuie piață de desfacere. Nu trebuie ei să le vândă, dar să ne direcționeze”, crede Cojocaru.

Anul trecut a reușit să vândă toată roada. A mers cu 12 tone de gutui la expoziția agricultorilor la „Moldexpo”, circa 12 tone, unde le-a dat cu 7-8 lei kilogramul, Anul acesta s-a dus cu trei tone și a venit cu jumătate înapoi. „Puțină lume, n-ai cui vinde gutui măcar cu 5 lei kilogramul”.

Fermierul cultivă și altceva ca să reziste de la an la an și să nu aibă pierderi mari. De exemplu, ne spune că în acest an și floarea-soarelui, și porumbul sunt ieftine. Orzul și grâul îşi mențin prețul, dar la restul prețurile au scăzut.

De fapt roada nu ar trebui să stea pe copaci și în livadă, ci ar trebui culeasă pentru că aşa dăunează copacilor. Dar s-o culeagă cu bani ca s-o arunce tot nu-i iese fermierului Cojocaru.

„Mi-a dat mie ceva saci la ferma de vaci”, spune Dumitru Alexeev, fermier de la Izvoare. Din spusele lui, vitele apucă din gutui.

O livadă mare de gutui ca a lui Simion Cojocaru este doar la sudul Moldovei, ne spune bărbatul. Este la curent cu faptul că fermierului de la sud i-a reușit să le comercializeze pe loc.

 

Fructele trebuie recoltate în perioada biologică de coacere

Iurie Fală, director executiv la Asociația Producătorilor și Exportatorilor de Fructe „Moldova Fruct”, a mărturisit că-i pare rău de situația în care s-a pomenit Simion Cojocaru, dar greșeala cea mai mare a fermierului este că trebuia să recolteze la timp și să depoziteze gutuile în frigidere.

„E mare greșeală să fie lăsate fructele în câmp. În R. Moldova agricultorii sunt învățați să culeagă roada atunci când găsesc piață de desfacere, dar nu este un pas  corect. Fructul trebuie recoltat în perioada biologică de coacere. Gutuiul, mărul, dacă e răscopt, nimeni nu-l cumpără”, a spus Fală.

Potrivit lui, în R. Moldova nu sunt suprafețe mari de gutui. Însă anul acesta copacii au rodit peste tot, chiar și peste hotare, de aceea mulți fermieri nu au comercializat toate fructele. „În așa situație s-au pomenit și cei cu merele”, explică Iurie Fală, care accentuează că pentru produsele de calitate se poate găsi piață de desfacere, dar relațiile economice trebuie făcute din timp.

Acesta le recomandă fermierilor să se conecteze la platformele de comunicare pentru a cunoaște mai multe piețe de desfacere pentru fructele pe care le recoltează. Asociația pe care o reprezintă Fală îşi ajută membrii să stabilească legături comerciale și să găsească și alte piețe de desfacere prin participarea la târguri internaționale.

De la Iurie Fală aflăm că statul nu oferă subvenții pentru situațiile de criză ale fermierilor, doar pentru investiții. Dar, de șase ani, guvernul oferă subvenții până la 50% pentru construcția frigiderelor. În acest an s-au construit circa 60 de frigidere. Ca să ţii o tonă de fructe la frigider te costă între 50 şi 150 de euro.

The following two tabs change content below.