Ritualul întoarcerii în zi

Dă-n pârgă cerul din paşii tăi, iubito!
Cuvintele ni s-au oprit deodat’…
Începe, iar, târziul atârnat de aştri,
Să te prelingă raza peste mal surpat…

Miroase a fir de taină curgerea de râu.
Călătoreşte viaţa în alai de vis.
Tăcerii care adie noaptea-n rai,
Numai sărutul fereastra i-a deschis.

Îşi dau pierdutul ochilor – cărare…
Ţi-s albe urmele şi unduiesc şoptit.
Le mângâi printre stele călătoare,
Mă-mbrac în vestea mare c-ai venit.

Leg iarba-n roţi, la Carul Mare,
Să se sfărâme orice chip de lut.
E noaptea de magnolie a firii,
Cu roi de îngeri… ca la început.

Valentin Marica
din volumul în pregătire ABSIDA PENTRU ZIUA A TREIA…

Pentru Maria