Revitalizarea nucleului istoric al Chişinăului mai este posibilă (1)

Suntem capabili să edificăm ceva mai valoros, dărâmând monumente istorice şi străzi ce au o identitate urbană confirmată?

În Republica Moldova s-a format o mentalitate conform căreia o clădire sau un cartier nou sunt mult mai performante decât cele vechi. De fapt, acesta este efectul nepăsării, incompetenţei şi al unor interese imobiliare.

Arhitectura este o parte din înţelepciunea epocii în care a fost construită o clădire sau întemeiată o localitate. S-a scris mult despre efortul generaţiilor şi despre personalităţi importante care şi-au imortalizat inteligenţa sau propria putere în piatră, iar mai recent – în beton şi sticlă. Descrierile şi polemicile pe marginea acestui subiect nu au fost niciodată suficiente.

Inimă, nu fi de piatră…

Centrele oraşelor sunt printre cele mai vechi zone construite, chiar într-un fel reprezintă inima acestora. Modul de a construi se schimbă de-a lungul generaţiilor, iar patrimoniul construit în zonele istorice are şansa să devină un spaţiu cultural şi educativ pentru posteritate. Întrucât oraşele se dezvoltă şi cresc încontinuu, este inevitabil ca anumite clădiri şi spaţii (din centrele oraşelor) să fie demolate ori adaptate la funcţiile şi nivelul de confort modern. Însă acest lucru trebuie făcut cu minuţiozitate deosebită, asemeni unor intervenţii pe cord.

Ţinând cont de complexitatea oraşului modern şi de faptul că asupra „inimii” se fac intervenţii foarte atent, chiar şi cei mai notorii arhitecţi nu au dreptul să modifice ţesutul urban al localităţii. E nevoie de un plan strategic, deoarece viaţa unei fiinţe umane este scurtă, iar oraşul se dezvoltă încet. Astfel, e necesar ca ideile şi abordările ce ţin de dezvoltarea armonioasă a localităţii să se transmită de la arhitect la arhitect, de la generaţie la generaţie.

Subiectul ce ţine de succesiune poate nu ar fi atât de important dacă mediul creat de arhitecţi/urbanişti nu ar atinge interesele comunităţii în general şi ale fiecărui individ în particular. De aceea, legislaţia şi practica modernă recomandă o gamă de documentaţii strategice ale căror proceduri de elaborare şi aprobare deseori sunt mai complexe decât ale unei legi organice. Aceste documente strategice sunt pentru autorităţi legi locale şi documente în baza cărora se iau decizii pe o perioadă îndelungată de timp, mai bine zis, reguli stabile de joc pentru toţi investitorii, de la mic la mare.

Reguli de joc pentru toţi

Este cunoscut faptul că oraşul Chişinău este cel mai atractiv loc din punct de vedere investiţional din ţară. Mai este cunoscut şi faptul că circa 80% din resursele financiare libere se capitalizează în clădiri, în situaţia în care lipsesc nişte reguli clare de amplasare a acestora.

Faţă de centrul oraşului, care este încărcat de istorie, investitorii, agenţii imobiliari, firmele de construcţii şi proiectare şi alţii au un interes şi o atracţie deosebită. De aceea Primăria mun. Chişinău a iniţiat în anul 2010 două lucrări. Este vorba de actualizarea Registrului local de monumente imobile ale mun. Chişinău cu regulile de protecţie a acestora şi reglementările urbanistice pentru centrul istoric protejat.

S-ar părea că totul este simplu – ofertantul care a obţinut contractul va elabora lucrarea şi o va aproba în Consiliul Municipal, ca apoi să avem reguli stabile în acest domeniu. De un an de zile I.M.P. „Chişinăuproiect”, care este executorul lucrărilor, încearcă să realizeze consultarea cu populaţia (o cere legislaţia) pe marginea acestor două subiecte importante ce ţin de centrul istoric al Chişinăului. La discuţiile publice cei vizaţi şi cei mai puţin vizaţi au fost împotriva unor soluţii din documentele prezentate. E adevărat că au prevalat emoţiile, însă motive pentru un atare comportament au existat, deoarece mulţi speculanţi, având terenuri mici de tot, au reuşit să construiască blocuri înalte în zone protejate, uneori chiar „călare” peste monumente, cu console exagerate, distrugând astfel valoarea acestora ori făcând insuportabilă viaţa celor din vecinătate. Indignarea celor nemulţumiţi este justificată din moment ce documentele strategice propuse pentru consultare susţin şi pe viitor practici similare. Mai mult, se propune lărgirea străzilor formate istoric şi chiar spargerea printr-un bulevard a ceea ce a mai rămas din partea medievală a oraşului.

Eroi puţini

În urma discuţiilor cu publicul interesat, elaboratorul a tras probabil unele concluzii pe care nimeni încă nu le cunoaşte. Evenimentul-cheie însă este că s-a ajuns şi în Republica Moldova să se ia poziţie civică faţă de posibilităţile de dezvoltare a localităţii. Ţinând cont de faptul că cele mai multe monumente din republică se află în centrul Chişinăului, prevederile acestor lucrări sunt importante şi pentru protejarea patrimoniului cultural imobil naţional.

Orice pierdere a secvenţelor autentice din trecut este irecuperabilă. În acelaşi timp, bruma de monumente şi aerul vag de oraş istoric, care s-a mai păstrat pe ici-colo, sunt ameninţate permanent printr-o tratare arbitrară, în lipsa unor reguli stabile şi principii de a interveni asupra monumentelor şi zonei istorice protejate.

Dacă mai există noţiunea de monumente, o „datorăm” crizei economice perpetue, de fapt, din lipsa de resurse financiare, nu s-a reuşit demolarea şi mutilarea deplină a acestora. Deoarece, trebuie să recunoaştem, foarte puţini eroi au încercat să se „arunce pe ambrazură” pentru a proteja vestigiile trecutului. Pe foarte mulţi îi aranjează situaţia actuală. Începând cu faptul că proprietarii îşi lasă monumentele să se „autodemoleze”, cu bună ştiinţă, până la faptul că aproape fiecare nouă hidoşenie de clădire din zona protejată are o autorizaţie de construire.

Nu cere nimeni să se păstreze orice cocioabă, dar, dacă se demolează o clădire care nu are statut de monument în zona protejată, ea trebuie să fie înlocuită de o construcţie care să respecte cerinţele subzonei respective, regimul de înălţime caracteristic cartierelor istorice, procentul de ocupare a terenului, după caz amplasarea construcţiilor pe perimetru, spiritul locului şi care să aibă o anumită calitate arhitecturală. Dar, ca să vezi, „cutia Pandorei” este greu de închis.

„Prostimea” nu are treabă cu ceea ce creează „nobilimea”

Drept pârghie pentru a opri dezmăţul urbanistic ar putea servi elaborarea corectă a acestor două documente. Din păcate, lucrurile sunt mult mai complicate. Recent, elaboratorul I.M.P. „Chişinăuproiect” a declanşat în cadrul Uniunii Arhitecţilor discuţii deschise pe marginea celor două lucrări elaborate. În urma a trei sesiuni, s-a creat impresia că discuţiile sunt necesare doar pentru a instituţionaliza o părere „pro” faţă de aceste documente, chipurile din mediul profesional.

Din start, examinarea celor două subiecte înaintate de «Chişinăuproiect» a făcut ca membrii acestei organizaţii de creaţie să se împartă în două tabere. Apărătorii documentelor au vorbit la general, fără să-şi fundamenteze poziţia prin argumente deosebite. Discursul unora a avut laitmotivul: „Cât mai pot fi suportate vechiturile din centru? Trebuie să construim un oraş modern”. De fapt, aceştia sunt cei care au promis probabil sau vor avea oportunitatea de a promite unor „investitori” buna desfăşurare a proiectelor imobiliare de proporţii în zona istorică, după placul şi hatârul acestora. Concluzia celor din opoziţie este că lucrările sunt mediocre şi periculoase, gândite pe ipoteze şi principii false, care nu respectă măcar caietele de sarcini.

Ca să vă convingeţi că acest articol nu e o tentativă de a manipula părerea cuiva, puteţi pescui argumentele chiar în titlul acestor lucrări. De exemplu, titlul primei lucrări este scurt: „Registrul Monumentelor Locale”, care, conform caietului de sarcini, ar trebui să se intituleze „Registru şi Reguli de protecţie ale patrimoniului imobil de importanţă locală în mun. Chişinău”. Cea de a doua lucrare „Plan Urbanistic Zonal – Centrul oraşului Chişinău” ar fi util să se intituleze „Plan Urbanistic Zonal – reglementarea posibilităţilor de amenajare, reabilitare şi construire în zona istorică protejată a or. Chişinău”. Sper să se înţeleagă că denumirea corectă redă esenţa lucrării. Pentru claritate, noţiunea de Plan Urbanistic Zonal (PUZ) este documentaţia care se referă la o zonă dintr-o localitate (în cazul dat centrul istoric protejat prin hotărârea Parlamentului nr.1531-XII din 22 iunie 1993), prin care se analizează situaţia existentă şi se precizează toate elementele urbanistice necesare pentru condiţionarea proiectărilor şi construcţiilor în această zonă. Lipsa de bună intenţie este evidentă. Probabil se consideră că „prostimea” nu are treabă cu ceea ce creează „nobilimea”.

În primul rând, ar trebui examinată şi aprobată lucrarea ce ţine de registrul şi regulile de protecţie a monumentelor, care ar oferi jaloanele de calitate pentru viitorii întocmitori ai planului urbanistic. Acest document ar trebui să includă o serie de măsuri restrictive clare, utile pentru elaborarea documentelor urbanistice, proceduri administrative standard, aplicabile în cazul obiectivelor protejate, măsuri în procesul autorizării unor lucrări de construcţii. Un set de reguli minime, cu caracter general, relativ la utilizarea unor anumite tehnici şi materiale de construcţie şi, eventual, interzicerea altora. Un set de reguli cu caracter general în ceea ce priveşte configurarea volumetrică şi expresia plastică ce ar trebui căutată sau, dimpotrivă, reprimată în cazul extinderilor sau construcţiilor noi în relaţia cu obiectivele protejate.

Ar fi bine ca lucrarea să indice reguli referitoare la funcţiunile admise sau interzise în relaţia cu monumentele, pe baza cărora se impun restricţii asupra vecinătăţii obiectivelor protejate sub forma zonelor de protecţie a acestora. Doar având un document întocmit şi aprobat în conformitate cu cele descrise s-ar putea trece la elaborarea Planului Urbanistic Zonal.

Arh. Constantin Andruşceac

 

The following two tabs change content below.