Republica Moldova, tărâmul lagărelor

Vladimir Voronin a refuzat ridicarea unui monument la Chişinău în memoria prizonierilor unguri pentru a nu crea un precedent pentru partea română

În Republica Moldova, continuă cel de-al Doilea Război Mondial. În timp ce întreaga lume tinde spre reconciliere, respectă acordurile privind comemorarea ostaşilor căzuţi în lupte sau în lagăre, între Prut şi Nistru, aceştia rămân ignoraţi de către autorităţi. Şi dacă până în 2009 de această situaţie erau vinovaţi comuniştii, de atunci încoace ignoranţa se perpetuează şi din cauza actualelor autorităţi.

Ilie Gulca

Pe teritoriul actual al Republicii Moldova, între 1944 şi 1947, au existat mai multe lagăre NKVD, dintre care ştim doar despre lagărele de la Bălţi, Chişinău şi Tighina în care au fost încarceraţi români, germani, unguri, italieni, cehi şi polonezi. Despre aceste locuri de detenţie nu s-a ştiut nimic în perioada sovietică sau s-a vorbit în şoaptă. Mai mult, cimitirele acestora, ca şi majoritatea cimitirelor Armatei române, au fost şterse de pe faţa pământului cu buldozerele.

Prizonierii români, majoritari

Potrivit Direcţiei Informare şi Relaţii Publice a Ministerului Apărării Naţionale al României, la Bălţi au existat două lagăre în zona mlăştinoasă a oraşului. La categoria români, militarii proveneau în proporţie covârşitoare din Basarabia. Până la închiderea celor două lagăre, numărul deceselor a fost de circa 50000 de persoane. Primul prizonier basarabean care a murit la Bălţi se numeşte Tudor Nicolae Glăvan, originar din satul Sofia, raionul Drochia.

Prizonierii erau folosiţi la reconstrucţia oraşului. Foamea, lipsa de igienă, bolile infecţioase, frigul şi umezeala provocau cele mai multe decese printre aceştia. Cei care erau istoviţi de muncă, precum şi cei bolnavi erau scoşi la marginea lagărului, împuşcaţi şi aruncaţi în gropi comune mlăștinoase pe care tot ei le săpau.

Piramidă de oase

„La mijlocul anilor 1970, când s-a construit Gara Auto Bălţi, o bună parte din acest câmp mlăştinos a fost uscat. Şi atunci când se săpau canalele de drenaj, câmpul se umplea de oseminte. În timpul sovieticilor, acest loc nu s-a considerat niciodată cimitir, de aceea nu a fost instalată nicio cruce. Nimeni nu-şi punea problema să reînmormânteze osemintele, deoarece erau rămăşiţe ale ‘fasciştilor’. Copiii jucau fotbal cu craniile foştilor prizonieri”, îşi aminteşte arheologul Valeriu Bobulici.

După căderea regimului sovietic, în anii 1991–1992, au început primele săpături, „rezultatele au fost cutremurătoare, nici hârleţele nu puteau fi folosite din cauza mulţimii scheletelor din gropile comune”, menţionează Nicolae D. Rusu, autorul unui material dedicat acestui subiect.

În 1992, după exhumări care au durat câteva săptămâni, osemintele prizonierilor au fost scoase din zona mlaştinii şi depozitate în apropiere într-un loc uscat. Au fost acoperite cu pământ, formându-se o moviliţă în trepte, iar deasupra a fost instalată, la 7 mai 1992, o troiţă în cadrul unei adunări solemne.

Relansarea căutărilor

În 2008, la insistenţa autorităţilor ungare, căutările gropilor comune au fost relansate. Şi deoarece în RM nu exista un oficiu naţional pentru cultul eroilor, instituţia care urma să reia pe cont propriu investigaţiile a fost Muzeul Armatei Naţionale.

„În decursul anilor ’90, mai ales după instalarea PCRM la guvernare, solicitările părţii ungare şi ale celei române au fost ignorate. De fapt, RM nu voia să răspundă la solicitările părţii ungare pentru a nu crea un precedent pentru partea română”, menţionează Vitalie Ciobanu, directorul muzeului.

Autorităţile ungare instalaseră o stelă într-un cimitir vechi, crezându-se că acolo au fost înmormântaţi prizonierii maghiari. În urma unei documentări ample, s-a stabilit că gropile se aflau în cu totul altă parte, şi anume în cimitirul evreiesc al oraşului. Căutările au dus în cele din urmă la Clubul veteranilor din Bălţi. „Aici, am dat de o persoană care a lucrat în lagăr ca instructor de sport, care ne-a spus unde s-a aflat lagărul, însă a refuzat să ne arate şi gropile”, susţine Ciobanu. Fostul instructor, din cauza bătrâneţii, n-a putut comunica cu noi. De la fiul acesteia însă am aflat că persoana respectivă, ca orice enkavedist, a deţinut în perioada sovietică funcţii importante în administraţia oraşului.

Prizonierii unguri, îngropaţi în cimitir evreiesc

Groapa în care au fost aruncaţi deţinuţii unguri se afla chiar în mijlocul cimitirului evreiesc, „era un loc în paragină acoperit cu pietre vechi luate de la alte morminte, tot gunoiul din cimitir era aruncat în locul acela”, îşi aminteşte Ciobanu.

Cu autorizaţia rabinului comunităţii ebraice din Bălţi, osemintele au fost deshumate şi transportate în Ungaria.

Nu se ştie câţi unguri au murit în lagăre, deoarece documentaţia a fost dispersată, însă, conform unor documente NKVD găsite în Arhiva Ministerului Afacerilor Interne (AMAI), la Bălţi au fost îngropaţi 75 de ostaşi unguri. Chiar şi printre aceştia se întâlnesc etnici români. Totodată, directorul AMAI susţine că documentele privind lagărele NKVD sunt dispersate, cele care există în RM au fost transmise Arhivei Naţionale a Republicii Moldova.

Lagărul de la Chişinău

Între străzile Tighina şi Armenească ale municipiul Chişinău, au existat beciuri care au fost transformate în lagăr de prizonieri. După deschiderea arhivei MAI, s-a descoperit o listă de sute de persoane de origine ungară care au fost aduse din Ungaria, fiind judecate şi împuşcate aici. Autorităţile ungare au depus nenumărate solicitări pe adresa celor de la Chişinău pentru instalarea unui monument în memoria prizonierilor unguri, însă Vladimir Voronin le-a refuzat acest lucru, pentru a nu oferi părţii române dreptul de a ridica un monument. Solicitările continuă şi în prezent.

Lagărul de la Tighina

Prizonierii lagărului de la Tighina au fost îngropaţi în Cimitirul Eroilor „Generalul Drăgălina” în 1944–1945. În 2007, acest cimitir militar românesc din 1920 a fost nivelat cu buldozerul, la ordinul ministerului de interne al rmn, şi transformat în cimitir al eroilor sovietici. Însă, fiind conştiente că ar putea provoca un scandal internaţional, autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol au instalat pe acel loc nişte pietre din vechiul cimitir. 

The following two tabs change content below.
Ilie Gulca

Ilie Gulca

Ilie Gulca

Ultimele articole de Ilie Gulca (vezi toate)