Republica Moldova, în ceasul al XII-lea

Interviu cu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pentru Afaceri strategice, securitate şi politică externă în mandatul preşedintelui Traian Băsescu

iulian_chifu_10179700

Foto: adevarul.ro

Marţi, la Bucureşti, a fost lansat volumul Prospective on Ukraine crisis, elaborat de echipe de experţi din România, R. Moldova şi Ucraina, în frunte cu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pentru Afaceri strategice, securitate şi politică externă al preşedintelui Traian Băsescu, Oazu Nantoi, observator politic, şi Aliona Getmanciuk, director al Institutului de Politică Mondială din Kiev. Potrivit lui Iulian Chifu, autorii au elaborat 90 de scenarii „pentru a evita surprize strategice pentru toţi decidenţii din ţările respective sau din exterior”. Cartea va fi lansată la 30 octombrie curent la Chişinău. I-am solicitat un interviu dlui Iulian Chifu pentru a discuta despre combaterea corupţiei în Ucraina şi R. Moldova şi pentru a da o apreciere ultimelor evenimente de la Chişinău.

– Stimate Domnule Iulian Chifu, ziarul britanic „The Guardian” a publicat recent un material despre Ucraina în care se menţionează că acest stat a ajuns complet în mâinile oligarhilor. Dacă Ianukovici a încercat să monopolizeze corupţia, după debarcarea acestuia, fenomenul respectiv s-a descentralizat. Există în opinia Dvs. similitudini între ce a urmat în R. Moldova după 7 aprilie 2009 şi ce s-a întâmplat în Ucraina după noiembrie 2013?

Am putea privi lucrurile în cheia în care o prezintă „The Guardian”, dar nu aş lua-o în formă absolută. R. Moldova a avut propria evoluţie cu elemente care merită menţionate, atât preluarea puterii de către comunişti în 2001, cu un anumit program, cât şi alegerea lui Voronin în 2005, perioadă în care au fost adoptate în unanimitate cele două acte fundamentale pentru R. Moldova: statutul special pentru regiunea transnistreană şi integrarea europeană.
În cazul Ucrainei, am avut urcuşuri şi coborâşuri: Revoluţia Oranj, perioada lui Iuşcenko cu multe frământări în interior. Iniţial, gestiunea guvernelor de coaliţie s-a dovedit, atât în Ucraina, cât şi în R. Moldova, extrem de complicată. Astăzi însă, nu mai putem vorbi de acelaşi lucru în R. Moldova. Deci, a trebuit să treacă o perioadă ca această experienţă să fie acumulată. În momentul de faţă, nu mai putem discuta despre un tătuc ce controlează totul.

– Şi oligarhii care căpuşează întreprinderile de stat?

Şi aici se exagerează. Există oligarhi în sensul celor care îşi fac averile utilizând bugetul statului şi oligarhi care acumulează o foarte mare avere şi putere în timp din afaceri legitime. Însă în momentul în care ei combină puterea financiară cu cea mediatică şi privesc afacerile statului ca pe un business este foarte periculos. Dar să nu uităm că plecăm spre democraţie de la un regim totalitar cu o ideologie unică. Sistemele care vin din totalitarism cad de cele mai multe ori în patima corupţiei.

Primul pas a fost făcut în R. Moldova, dar există semne de întrebare tocmai despre modul în care s-a derulat. Trebuie să urmeze alţi paşi, în caz contrar, procesul nu are cum să aibă credibilitate în faţa cetăţenilor. Există dosare care vizează alţi oameni politici, care se dau acum mari apărători în stradă. O justiţie independentă ar trebui să discute şi dosarul dlui Voronin şi al băiatului său, să cerceteze dosarul dlui Dodon, fost ministru al Economiei, cum au fost făcute achiziţiile la Cuciurgan, cum au fost montate scheme de finanţare. Trebuie să investigheze cazul dlui Usatîi, căci fusese anchetat pentru finanţare primită din exterior pentru partidul său ş.a. Asta înseamnă combaterea corupţiei!

Corupţie există peste tot în lume. E vorba de nivelul de corupţie şi de existenţa unor instituţii independente capabile să dea avertismentele potrivite politicienilor. Să atenţioneze că acest tip de afaceri nu mai este posibil, instituţii capabile să instituie forţa statului pentru a-şi dezvolta propria devenire şi pentru a împărţi în mod echitabil resursele către toţi cetăţenii.

Prin urmare, acum ne aflăm în una din etapele de creştere, de dezvoltare democratică. Nu se întâmplă nimic peste noapte. În plus, corupţia nu vizează doar oligarhii, şefii de stat şi lumea infracţională, ci întreaga societate. Societatea însăşi trebuie să reprezinte un sistem de valori care să nu mai admită şpaga. Ştim despre faptul că aceasta există de la otomani, de sovietici nu mai spun nimic. Doar atunci când însăşi societatea se va îndepărta de acest flagel, am putea considera corupţia înlăturată. Întâlnim cea mai mică corupţie în Ţările Baltice, Finlanda şi Suedia, unde pragmatismul şi protestantismul au aşezat valorile în capul mesei.

– Sunt de acord că nu este corect să-i numim pe toţi cei care controlează instituţiile statului oligarhi. Şi atunci ce sunt cei care se căpătuiesc din banii publici?

Sunt nişte excrescenţe, efecte secundare ale dezvoltării unui sistem. Ucraina este un stat mare, cu multe categorii de persoane. Unele dintre ele nu au de-a face cu jefuirea şi cangrenarea de instituţii, chiar dacă este vorba de afaceri cu statul. Să nu uităm că în domeniul construcţiilor nu mai activează întreprinderile de stat, ci cele private. Cei care deţin aceste întreprinderi au o anumită relaţie cu statul, însă nu căpuşează în mod automat, ci fac un serviciu necesar.

Anume aici trebuie să intervină instituţiile capabile să lupte împotriva corupţiei, justiţia independentă şi statul de drept, căci nu de pomană se exercită presiuni de către UE pe această linie. Un alt element principal este modul în care această luptă este asumată de societate. Deci, societatea însăşi trebuie să spună nu corupţiei!…

– Cum apreciaţi ridicarea imunităţii fostului premier Vlad Filat? Ar trebui cetăţenii Republicii Moldova să exulte că a demarat cu adevărat lupta cu corupţia?

Punctul esenţial, momentul zero, în combaterea corupţiei este crearea mecanismului de eliminare a funcţionarilor corupţi. În plus, acest instrument să nu fie unul discriminatoriu. Primul pas a fost făcut în R. Moldova, dar există semne de întrebare tocmai despre modul în care s-a derulat. Trebuie să urmeze alţi paşi, în caz contrar, procesul nu are cum să aibă credibilitate în faţa cetăţenilor. Există dosare care vizează alţi oameni politici, care se dau acum mari apărători în stradă. O justiţie independentă ar trebui să discute şi dosarul dlui Voronin şi al băiatului său, să cerceteze dosarul dlui Dodon, fost ministru al Economiei, cum au fost făcute achiziţiile la Cuciurgan, cum au fost montate scheme de finanţare. Trebuie să investigheze cazul dlui Usatîi, căci fusese anchetat pentru finanţare primită din exterior pentru partidul său ş.a. Asta înseamnă combaterea corupţiei!

– Demnitarii moldoveni beneficiază din 2011 de consilierea unor experţi europeni. Cred că am avea nevoie de anumite condiţii pentru R. Moldova şi de o fişă de post mult mai clară pentru aceşti experţi. Ei nu au dreptul că comunice cu presa, iar unii miniştri îi ignoră pur şi simplu…

Conform statutului lor, ei raportează aceste lucruri instituţiilor europene. Acestea sunt cele care trebuie să reacţioneze, şi nu experţii. Deci, există tentaţia de a spune că UE tolerează corupţia sau nu o blochează… Trebuie sancţionez acest lucru! Nu există combatere a corupţiei în drumul spre Uniunea Eurasiatică, acolo chiar nu ai nevoie de justiţie independentă!

– Ce şanse acordaţi AIE 3?

Ea reprezintă singura şansă pentru continuarea drumului european, evident sub presiunea publică şi sub controlul public. Orice tentativă de a reseta situaţia din R. Moldova prin violenţă sau de schimbare de regim duce la prăbuşirea statului şi orientării europene. R. Moldova ar putea intra în încetare de plăţi. Singurele sale resurse în momentul de faţă provin din finanţare externă. R. Moldova nu va putea semna niciun acord cu FMI şi nici nu va beneficia de împrumutul acordat de România. Acum chiar suntem în ceasul al 12-lea.

Cred că singura cale este ca liderii politici, măcar ai alianţei şi cei din PPEM, să continue, pe baza unui acord pragmatic, aplicarea reformelor. În caz contrar, va urma o perioadă neagră. Dacă se schimbă orientarea externă a R. Moldova, şansa de revenire este aproape zero!

– Spicherul Andrian Candu a propus recent subit soluţionarea problemei unirii R. Moldova cu România pe calea unui referendum. Cum apreciaţi această sugestie?

În primul rând, subiectul unirii R. Moldova cu România nu este pe agendă în momentul de faţă nici la Chişinău şi nici la Bucureşti. Şi atâta timp cât nu există o unitate de opinie a clasei politice, o unitate de opinie a cetăţenilor R. Moldova, nu există acest subiect. În al doilea rând, nu ignorăm faptul că există o masă importantă de oameni în R. Moldova care au adus în discuţie această temă. Este un subiect care nu poate ignorat nici la Chişinău şi nici la Bucureşti în sensul de a fi luat în discuţie pentru a vedea care sunt resorturile. În plus, ce determină această pornire de natură unionistă şi în ce măsură este cu adevărat o soluţie. În ce priveşte propunerea dlui Candu, este una naturală a unui om politic, ce vrea să scape pentru o perioadă de această problemă.

Interviu realizat de Ilie Gulca