Republica Moldova este un model de succes în domeniul finanţării sănătăţii

Reuniunea consultativă a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) privind finanţarea sistemelor de sănătate pentru acoperirea universală, care a avut loc  luna curentă, a întrunit 54 de reprezentanți ai țărilor membre ale OMS și ai organismelor internaționale donatoare din cadrul UNDAF (Cadrul de Asistență ONU pentru Dezvoltare).

Republica Moldova, care este membru al OMS din 1992 și beneficiază de suport din partea acestei organizaţii în baza Acordului-tip de asistenţă tehnică între Guvernul R. Moldova şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, a participat la acest forum important prin reprezentantul sistemului său de finanțare a sănătății, dl Mircea Buga, directorul general al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină. N-a fost o simplă prezenţă. De această dată reprezentantul Republicii Moldova a avut un rol neobişnuit pentru ţara noastră: experienţa pozitivă a moldovenilor a fost împărtăşită altor zeci de ţări care încă n-au demarat cu adevărat reformele în acest domeniu. Vă propunem să luaţi cunoştinţă de impresiile şi concluziile directorului CNAM de pe urma participării sale la recenta reuniune o OMS.

– Dle Buga, care au fost premisele acestei întruniri?

Reuniunea s-a desfășurat după ce la ultima sesiune a Comitetului Executiv al OMS a fost adoptată rezoluţia cu privire la finanţarea durabilă a structurilor de sănătate pentru acoperirea universală a populaţiei cu servicii medicale. S-a dorit ca, în baza Raportului OMS „Finanţarea sistemelor de sănătate – calea spre acoperirea universală pentru anul 2010”, reprezentanţii ţărilor participante să înainteze propuneri pentru sinergia sistemelor de finanţare a sănătăţii, pentru ca acestea să fie incluse ulterior în proiectul Planului de acţiuni privind dezvoltarea durabilă a structurilor de finanţare la nivel de țară, regiune, dar și global.

– Dvs. aţi avut un raport pentru a împărtăşi experienţa pozitivă a Republicii Moldova?

Am fost mândru să reprezint Republica Moldova, deoarece avem mai multe realizări la capitolul finanţare durabilă a structurilor de sănătate. Aceasta pentru că am reuşit implementarea sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, care este un sistem mixt de finanţare atât prin acumulări de prime de asigurare de la angajatori şi angajaţi, cât şi prin alocări de la bugetul de stat. Este un sistem care a fost pus în valoare ca model pentru ţările est-europene şi din alte regiuni ale lumii, ce realizează reforme în acest domeniu, fapt constatat în Raportul pentru anul 2010 de către OMS şi în cadrul forumului. În pofida faptului că avem o situaţie economică vulnerabilă, am reprezentat un sistem viabil şi am trecut în revistă toate reuşitele şi neajunsurile pe care le avem.

 

– Când vorbiţi de reuşite, la ce vă referiţi?

 

Vreau să vă spun că Legea privind asigurările obligatorii a fost adoptată încă în anul 1998. A fost ales modelul german ca unul dintre cele mai eficiente şi mai aproape de posibilităţile noastre. La început, puţini credeau în reuşită. Chiar reprezentanţii Băncii Mondiale ne-au spus răspicat că într-o ţară atât de săracă este imposibil să implementezi o reformă atât de ambiţioasă. Chiar şi pe timpul guvernării anterioare au existat momente de presiune pentru a întrerupe sau a denatura reforma, însă starea economică deplorabilă a ţării nu permitea finanţarea sistemului doar de către stat şi menţinerea mecanismelor utopice de finanţare de sorginte sovietică. Pas cu pas, a fost implementată reforma, ajungând astăzi la un model de succes pentru ţările din estul Europei, o parte importantă a statelor asiatice şi cele din America Latină. La această etapă, OMS tot mai mult insistă ca experienţa Moldovei să fie preluată de ţările din aceste zone. Sincer vorbind, multe ţări sunt bulversate de faptul că, în pofida  problemelor socio-economice ale statului nostru, noi am reuşit o reformă socială atât de complicată.

– Care sunt principalele realizări sesizate nu doar de către organismele Internaţionale, dar şi de cetăţenii ţării noastre?

Nu vreau să plictisesc cititorii cu multe cifre. Eu cred că cei care au apelat la serviciile noastre în ultimii ani au resimţit efectele pozitive. Dacă am să vă spun că au crescut fondurile acumulărilor pentru sănătate de la 2,8% la 5,6% din PIB, alocaţiile din totalul cheltuielilor fondului bugetar până la 12,1% pentru categoriile social vulnerabile şi că dintre acestea fac parte 14 categorii de persoane asigurate de stat, ultimele trei categorii fiind introduse în august anul trecut – risc să transform acest interviu într-un raport plicticos. O comparaţie simplă poate fi mult mai relevantă decât toate aceste constatări. În 1999, alimentaţia unui bolnav pe zi în staţionar era de 80 de bănuţi, astăzi  e de 16 lei. Totodată, a fost aprobat un pachet extins de servicii, ceea ce numim Programul unic, pentru persoanele asigurate. Din 2010, Guvernul a aprobat şi un pachet minim pentru persoanele neasigurate la nivelurile asistenţei de urgenţă prespitalicească şi primară.  Este un  pas extrem de important, un exemplu major de coeziune socială.

Trebuie să menţionăm că toate aceste realizări au fost posibile doar în contextul  sprijinului constant din partea Guvernului şi al organismelor internaţionale, în special după ce executivul de la Chişinău a demonstrat o deschidere fără precedent faţă de  instituţiile europene.

– Cum simte toate acestea persoana în viaţa de zi cu zi, atunci când merge la medicul de familie sau este internată în spital?

Probabil mulţi îşi pot reaminti situaţia din sectorul de sănătate de până la 2004, când orice serviciu medical era taxat şi pe nimeni nu-l interesa capacitatea de plată, fie că era vorba de un examen medical la medicul de familie, fie că mergeai la medicul specialist de ambulatoriu sau din sistemul spitalicesc, ca să nu mai vorbim de medicamente. Lucrurile au început să ia o altă turnură din momentul implementării sistemului de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Este exact ceea ce spuneam mai sus, banii nu mai merg separat şi necontabilizaţi, acum aceştia sunt colectaţi într-un singur fond al asigurării obligatorii de asistenţă medicală. De aici ei au de parcurs o cale stabilită prin lege pentru a putea fi achitate toate serviciile medicale incluse în Programul Unic şi medicamentele compensate. Programul Unic cuprinde peste 90% din necesităţi, iar lista de medicamente compensate creşte de la an la an. În 2010, lista s-a majorat de trei ori şi a ajuns să includă peste 600 de medicamente. Ceea ce am reuşit este protejarea cetăţeanului de riscuri financiare în caz de survenire a maladiilor, dar şi consolidarea sistemului de sănătate.

– Pe ce segmente de implementare a sistemului mai avem de lucrat?

Deşi alocaţiile au crescut în medie cu 10%, totuşi acestea sunt destul de reduse, puţin peste 100 de dolari pe cap de locuitor. Necesităţile sunt cu mult mai mari, avem o discrepanţă chiar şi faţă de ţările vecine. Cu referire la acoperirea universală a populaţiei, care a fost şi tema recentei Reuniuni a OMS, mai avem încă 20 % din populaţie care nu este încadrată în sistemul de asigurare obligatorie  medicală. Pe de altă parte, povara cea mai grea care cade pe umerii cetăţeanului în sistemul de sănătate ţine de procurarea medicamentelor şi în acest sens, deşi avem o creştere substanţială a listei de medicamente compensate, considerăm că pachetul este totuşi redus. Cât priveşte calitatea precară a unor servicii de sănătate, acestea în mare parte sunt rezultatul dotărilor insuficiente şi echipamentului  învechit al instituţiilor medico-sanitare.

 

– Cum ar putea fi soluţionate aceste probleme, ţin oare acestea doar de posibilităţile financiare din cadrul ţării?

Soluţia sigură este continuarea reformelor în domeniul sănătăţii prin coordonarea acţiunilor părţilor interesate, a CNAM, Ministerului Sănătăţii şi ministerelor interesate pe interior, dar şi ale organizaţiilor donatoare pe plan extern. Avem elaborată Politica Naţională de Sănătate pentru anii 2007 – 2021 care este în concordanţă cu Planul de acţiuni al Guvernului în domeniul sănătăţii şi care arată clar vectorii de dezvoltare a sectorului. Astfel, trebuie să insistăm pe segmentul reformelor spitaliceşti, de descentralizare a asistenţei medicale primare, ce va permite creşterea eficienţei sectoriale şi îmbunătăţirea calităţii actului medical.  Faptul că pacientul va avea dreptul să-şi aleagă instituţia medicală spitalicească va genera o concurenţă sănătoasă şi rezonabilă, care în ultima instanţă va aduce performanţe.

 

– Ce schimbări calitative va aduce implementarea Planului de acțiuni la nivel de țară, regional și global şi ce riscuri există pentru sistem?

Criteriile luate în calcul la stabilirea nivelului de finanţare durabilă a sistemelor de sănătate la nivel de ţară, regional şi global, care au fost incluse în Planul de acţiuni presupun existenţa fondurilor suficiente pentru acoperirea universală, reducerea riscului financiar în caz de îmbolnăvire, precum şi reducerea ineficienţei şi inechităţii sistemului financiar. Aceste criterii sunt valabile pentru toate ţările membre ale OMS şi la nivel de ţară, iar prin extensie şi la nivel global. Ceea ce a reuşit Republica Moldova ţine de realizarea parţială a primelor două module expuse în Planul de acţiuni, urmând ca pentru perioada imediat următoare să pună în aplicare sloganul celui de-al treilea modul „Mai multă sănătate cu aceiaşi bani”.

În ceea ce priveşte riscurile, o vorbă înţeleaptă spune că cel mai mare rău îl putem face cu mâinile proprii. Dacă un sistem funcţionează bine, orice schimbare trebuie făcută cu maximă atenţie şi foarte chibzuit. În caz contrar, putem pierde ceea ce s-a construit cu atâta migală. Nu vreau să ascund că astăzi au ieşit la lumina rampei lobbişti care ar dori să includă în sistem şi agenţii private de asigurări. Adică modul în care sunt formate fondurile pentru CNAM este unul atractiv pentru cei privaţi  şi ei ar dori să aibă acces la  o parte din buget.  Sunt convins că agenţiile private vor avea interes să deservească la această etapă preponderent clientela bogată şi relativ sănătoasă, care se va folosi de instituţiile medicale private. Astfel principiul solidarităţii, de care beneficiază în fond cei cu venituri mici şi medii, dar şi cei grav bolnavi, va fi substanţial diminuat. Într-o perspectivă mai îndepărtată, când situaţia economică va fi mai bună, iar actualul sistem va sta puternic pe picioare, este posibilă şi participarea pe anumite segmente a agenţiilor private de asigurări. Acum însă este vorba doar de un interes pentru fondurile acumulate prin mecanismele elaborate şi implementate de noi pe parcursul anilor, iar calitatea serviciilor medicale poate fi îmbunătăţită printr-o concurenţă sănătoasă la nivelul prestatorilor de aceste servicii.

Guvernul înţelege perfect situaţia şi aceasta ne insuflă încrederea că despre sistemul moldovenesc de asigurări în sănătate încă se va vorbi de bine la cel mai înalt nivel, inclusiv internaţional.

 

– Vă mulţumim pentru interviu.

P

The following two tabs change content below.