REPORTAJ // În zi de piaţă la Balatina şi Viişoara

„Hai, fetele, la oghialuri, la oghialuri, 200 de lei un oghial! Acordeon cu 1500 de lei. Hai, fetele!”

Picture 033

În unele sate, duminica este o zi specială, zi de piaţă. În căruţe, cu bicicleta, pe jos, cu mic, cu mare, toţi merg la piaţă. Cu bani sau fără, oamenii au un motiv de a ieşi din casă, pentru a mai schimba o vorbă, pentru a cerceta preţurile, unii pentru a defila într-o haină nouă. Bărbaţii au un motiv aparte, după ce cumpără cele scrise pe o fiţuică de către soţie, să meargă la barul de la colţ pentru a închina câte un păhărel de cinste şi pentru a pune ţara la cale.

În satul Balatina, raionul Glodeni, sătenii merg la piaţă de două ori pe săptămână, joia şi duminica. Piaţa este amplasată în mijlocul satului, unde vin comercianţi din diferite sate, chiar raioane pentru a-şi vinde marfa. La 7.00 dimineaţă, deja e mare forfotă în piaţă, fiecare îşi înşiră marfa pe lăzi, saci, pe pământ, sau o vinde direct din maşină. Carne, peşte, lactate, legume, produse de patiserie, haine, încălţăminte, produse de igienă, chiar şi animale – găseşti de toate, bani să ai. „Am cumpărat harpacică, ciuperci, pâine, nişte legume şi fug acasă”, îmi spune în grabă doamna Angela. În spatele meu o femeie se plânge că nu are bani de cumpărături, dar a venit să mai vadă ce mai este la piaţă. „Nu am cu ce plăti lumina, eu nu lucrez, băiatul la fel nu are de lucru, fata are o pensie de invaliditate de 124 lei, cu ce să trăim?”, îi spune aceasta unei alte femei care o ascultă şi strânge din umeri.

Picture 020

Lângă un perete, o mătuşă care vinde fasole şi sămânţă de pătrunjel se uită îngândurată la lumea care trece pe lângă ea şi oftează. „Le dau cu 15 lei, dar încă nu am vândut nimic, poate în post voi avea vânzare”, zice femeia. Şi Marin Tudor, care vinde carne proaspătă de porc, se plânge că nu are vânzare. Acesta vine tocmai din satul Şaptebani, raionul Râşcani, şi ne spune că e mai scump să creşti un porc decât să-l tai şi să-l vinzi. „Am vreo 14 porci şi, când tai câte unul, vin la piaţă şi-l vând, dar rămân numai cu munca. Lumea e săracă, vine, se uită, întreabă şi pleacă. Pensionarii cumpără câte o jumătate de kg, alţii au bani numai de slănină”, spune acesta. Nici vânzătorii de peşte proaspăt nu se bucură de vânzări. „Cel mai ieftin e 25 de lei kg, dar, după cum vedeţi, nu prea se cumpără”, ne spune nenea Mihai.

 

Picture 035

„Dragul mâcăi, am cumpărat nişte mere”

Cei mai mulţi cumpărătorii sunt la maşinile cu legume. „Haine cumpărăm mai rar, dar de mâncat trebuie în toată ziua”, îi spune o femeie vânzătoarei de la care cumpărase cartofi, ceapă, ulei. Bătrânii se uită la produse cu ochii mai mult în lacrimi, deoarece au pensii mizere şi nu-şi permit tot ce doresc. Mătuşa Ileana se deplasează cu ajutorul unui premergător, a venit şi ea la piaţă. „De toate vreau, dar nu am bani. Iaca, dragul mâcăi, am cumpărat nişte mere, 9 lei kg, măcar ceva vitamine, sunt bătrână, bolnavă”, se plânge bătrâna. La mesele unde se vând haine la mâna a doua, mai multe femei scotocesc printre ele, însă, când dau cu ochii de aparatul de fotografiat, se ascund şi se îndepărtează. Aici găseşti haine cu 30, 40 de lei, însă şi acestea li se par scumpe la cumpărători. Deodată se aude o voce feminină strigând în gura mare: „Hai, fetele, la oghialuri, la oghialuri, 200 de lei un oghial! Acordeon cu 1500 de lei, Hai, fetele!”. Mătuşa Eudochia, o femeie trecută de 60 de ani, e tare mulţumită că în sat este piaţă. Ea, care a locuit mai tot timpul în regiunea transnistreană, vorbeşte o limbă română aproape perfectă. „Aşa să scrieţi, că aici lumea e prietenoasă şi că ne place aici. Venim din Transnistria şi vrem prietenie cu Moldova, vrem să fie o singură ţară, Moldova, suntem neamuri dintr-un sânge, vrem să trăim frumos şi în pace”, subliniază femeia în timp ce soţul său îi dăruieşte o lalea.

Picture 014

Piaţa de la Viişoara

Pe la ora 11.00, după ce la Balatina se sfârşeşte piaţa, câţiva dintre comercianţi merg în satul Viişoara, raionul Glodeni, unde timp de două ore mai vând câte ceva. Aici, aceştia îşi aranjează marfa pe nişte lăzi chiar în drum, nu departe de biserică. Cumpărători nu prea sunt, doar nişte femei care se opresc la o vânzătoare cu seminţe de tot felul. „Dă o lingură de sămânţă de morcov, una de ridiche şi una de sfeclă roşie, că de-amu trebuie să punem în pământ”, sfătuiesc între ele femeile.

 

Picture 012

Tot sub un gard, lângă o maşină, stă o cuşcă cu patru nutrii. Valeriu vine la piaţă pentru a vinde nutrii, are o mică crescătorie şi, pe lângă clienţii pe care îi are, mai vine şi la piaţă. O nutrie costă de la 350 până la 500 de lei. Mai vinde şi untură de nutrii, pe care unii cumpărători o folosesc în medicină. „Azi nu am vândut nimic, dar mai vin şi duminica viitoare”, ne spune omul. Stând pe un scăunel şi cercetând toţi trecătorii, o femeie vinde seminţe de flori. „Cumpăraţi, doamnă, flori, şi sufletul are nevoie de hrană, nu numai corpul!”, le îndeamnă ea pe două femei care trec indiferente.

Comercianţii se plâng că nu au vânzări, cumpărătorii – că nu au bani. „Toţi caută ceva bun şi cât mai ieftin, cei din parlament fură milioane, iar noi nu avem de pâine”, conchide Valeriu care astăzi nu a vândut nimic şi nici nu-şi scoate marfa din maşină. După ora 13.00 – nici suflare de om pe stradă, se văd doar nişte coji de ceapă şi câteva mere stricate sub gard.

The following two tabs change content below.
Carolina Chirilescu

Carolina Chirilescu

Carolina Chirilescu

Ultimele articole de Carolina Chirilescu (vezi toate)