REPORTAJ // „Europa, Europa, da’ pe noi ruşii ne ţin!”

Casa de Cultură din Doroţcaia este unul din cele peste 70 de obiecte de infrastructură renovate prin intermediul Programului finanțat de UE, „Susținerea măsurilor de promovare a încrederii”. Valoarea investiţiei europene în această clădire este de 189 mii euro. Foto: Nadejda Roşcovanu

La Doroţcaia, din bani europeni au fost reparate toate instituţiile publice

Cu trei ani în urmă, mass-media din R. Moldova trăgea alarma cum că localnicii din Doroţcaia, sat din stânga Nistrului aflat în jurisdicţia R. Moldova, vor să treacă în tabăra autoritălor administrative transnistrene, sub pretextul că nu au acces la terenurile proprii aflate dincolo de graniţa impusă de ruşi prin autorităţile autoproclamate. Atunci a ieşit la suprafaţă şi un alt adevăr: doroţcăienii, dar şi locuitorii altor sate moldoveneşti de peste Nistru îşi faceau pe capete buletine transnistrene pentru că “dincolo” salariile şi pensiile sponsorizate de Rusia erau mult mai mari decât cele plătite de R. Moldova.

Revolta oamenilor a schimbat atitudinea ignorantă a autorităţilor de la Chişinău, în prezent ţăranii din satele moldoveneşti de peste Nistru primesc compensaţii în mărime de 1200 de lei pentru pământurile la care nu au acces, 550 de lei adaos la pensiile “moldoveneşti”, iar bugetarii iau câte 30% în plus la mărimea salariului. De  asemenea, în aceşti trei ani, la Doroţcaia (dar şi alte sate de dincolo de Nistru aflate atât în jurisdicţia Chişinăului, cât şi în cea a Tiraspolului) au fost implementate multe proiecte din fonduri europene, din care au fost reparate clădirile unor instituţii publice, au fost făcute lucrări de infrastructură, s-a deschis şi o mulţime de afaceri ce oferă locuri de muncă. Doroţcaia, timp de trei ani, şi-a schimbat vădit imaginea.

Pâinea şi sarea moldovenească

Pirkka Tapiola, ambasadorul UE în R. Moşdova. Foto: Nadejda Roşcovanu

 Recunoscători Europei

Ambasadorul Uniunii Europene la Chişinău, Pirkka Tapiola, este întâmpinat de către primarul satului Doroţcaia, Valeriu Berzan, şi preşedintele raionului Dubăsari, Grigore Policinschi, în faţa casei de cultură, unde doroţcăienii au sărbătorit recent două evenimente: inaugurarea clădiri după reparaţii şi sărbătoarea dedicată mărţişorului. La intrarea în casa de cultură, ambasadorul este omenit de doi tineri cu pâine, sare şi un pahar de vin moldovenesc, aşa cum cere tradiţia locului, după care este condus de găzde prin localul renovat din bani europeni.

În holul clădirii sunt prezentate două expoziţii – una de fotografii şi alta cu fel de fel de lucrări hand-made, confecţionate de meşteri populari şi copii din Doroţcaia şi Carmanovo, sat aflat în jurisdicţia Tiraspolului. În câteva momente, în sala de festivităţi stă să înceapă concertul cu participarea colectivelor de artişti din satul gazdă şi din localităţile aflate în administraţia republicii autoproclamate: Grigoriopol, Dubăsari şi Harmaţca. Astăzi, oamenii acestor sate de peste Nistru, separate de războiul din 92, se întâlnesc datorită programului finanțat de Uniunea Europeană „Susținerea măsurilor de promovare a încrederii”, implementat de PNUD Moldova (prin implicarea reprezentanților autorităților locale, mediului de afaceri și societății civile în proiecte comune de dezvoltare a afacerilor și îmbunătățirii infrastructurii sociale). Stăpânii standurilor cu obiecte de artizanat se grăbesc să-i ofere oaspetelui de onoare câte un cadou, deşi unii habar nu au cine este exact acest domn. Tapiola le zâmbeşte şi le mulţumeşte tuturor, apreciindu-le munca şi întrebându-i câte ceva în limba rusă.

Pirkka Tapiola, mulţimit de realizările programului de apropiere a celor două maluri.

„Colaborarea e foarte eficientă pentru noi. Am câştigat deja trei proiecte în cadrul acestui program. În sfârşit, datorită grantului european de 100 mii de euro, vom avea căldură în casa de cultură”, îi spune în rusă ambasadorului Natalia Stoian, originară din Grigoriopol, care prezintă tablouri pictate sau obiecte confecţionate de sătenii săi. Tapiola o ascultă încurajând-o.

După ce află mai multe de la primar despre rezultatul şi importanţa investiţiei europene în casa de cultură de la Doroţcaia, iar de la cetăţenii de pe cele două maluri despre restabilirea legăturilor între ei, pe care programul european urmăreşte să le dezvolte, Tapiola se arată mulţumit, apreciind ceea ce se face prin efort comun:

„Istoria Europei ne învață că asemenea locuri pot deveni simbolurile reconcilierii și surse de inspirație. E nevoie de curaj, bunăvoință, angajamentul multor oameni și cât mai multe contacte pentru a construi poduri invizibile de încredere. Acest eveniment, în această locație simbolică, este un exemplu minunat de consolidare a încrederii”, spune Tapiola, transmiţând prin intermediul presei mesajul că resursele europene  sunt disponibile pentru a efectua schimbări în continuare şi a asigura posibilităţi reale pentru locuitori. Dar, pentru ca aceste schimbări să aibă loc, e nevoie de implicarea autorităţilor locale, aleşii locali trebuie să servească comunităţii, să muncească în interesul cetăţenilor, atrăgând şi implementând proiecte noi”, menţionează Excelenţa Sa.

Concertul prezentat de colectivele de pe cele două maluri începe cu discursul primarului, al preşedintelui raionului şi ambasadorului UE la Chişinău. Plictisiţi de vorbă, spectatorii se arată nerăbdători să înceapă programul artistic. Încercarea mea să descos câteva femei din sală, în timpul concertului, despre ce au înţeles din ce li s-a vorbit, se soldează cu eşec. Ies afară să găsesc un interlocutor mai vorbăreţ.

Nicolae Nicolai şi Vladimir Berzan. Foto: Nadejda Roşcovanu

„Schimbări nu se văd”

Valeriu Berzan, primarul satului Doroţcaia (membru PCRM) referitor la concluziile mele pesimiste: „Probabil, aţi vorbit cu persoane din cele care iau pensie din Transnistria. Nu este adevărat, pensiile sunt acum cât de cât egale, cetăţenii beneficiază de compensaţii la energie şi gaz, migraţia s-a stopat. S-au reparat toate instituţiile din sat pe bani europeni, polonezi, româneşti, americani. Oamenii văd deja schimbările, văd că pachetul social din Europa e mai bun ca cel din Rusia. Ar trebui să mai muncim, nu să aşteptăm să ne dea cineva pomană”. 

Pe scaunul de lângă casa de cultură, pe fundalul muzicii ce răsună din boxe, urmăreşte viaţa satului, la fel ca şi acum trei ani, pensionarul Vladimir Berzan, muşteriu la fondul social al “republicii moldoveneşti nistrene”. Discută cu un consătean noutăţile din lume şi din sat. Bărbaţii enumeră, la rugămintea mea, ce s-a mai schimbat prin Doroţcaia în ultimii ani: au fost reparate şcoala, centrul de sănătate, grădiniţa, casa de cultură pe bani europeni.

Analizează şi care este starea de spirit a sătenilor. După trei ani de când au încercat să se dezlipească de Moldova, s-au mai înăbuşit acele spirite, dar, în general, spun bărbaţii, oamenii au rămas tot aceiaşi: „Care-i cu Transnistria, care cu Moldova. Cei mai mulţi iau pensia de la Tiraspol, primesc banii la timp şi de vreo trei ori mai mulţi decât pensia moldovenească. Eu şi soţia, amândoi luăm pensii din Transnistria. Dacă schimb pensia mea în lei moldoveneşti, am vreo 3000 de lei. M-am pensionat ca „ligotnik” (beneficiar de înlesniri – n.a.) la 55 de ani, fiindcă am lucrat în fierărie 24 de ani. Din R. Moldova  urma să primesc pensia la 65 de ani, ce era să mănânc până atunci?”, mă întreabă Nicolae Nicolai, vecinul de scaun al lui Tudor Berzan.

Bărbatul îmi povesteşte că nu demult a avut un atac cerebral şi a fost internat la spital în Chişinău: „Îmi ziceau să renunţ la pensia din Transnistria ca să mă grupeze (adică să-i recunoască invaliditatea – n.a.), să-mi dea 540 de lei. Dar nu-mi trebuie mie grupa lor!”, se revoltă Nicolai cu lacrimi în ochi. Îmi mai spun cei doi că tineretul din sat caută să fugă undeva la muncă, de sărăcie. „Băiatul meu aşteaptă şi el paşaportul românesc ca să plece la muncă”, spune Nicolai. Vladimir Berzan şi Nicolae Nicolai, dar şi fiul său care aşteaptă paşaportul românesc l-au votat pe Dodon în funcţia de preşedinte, aşa cum l-a votat majoritatea satului (1 741 de voturi din totalul de 2 256). „D-apoi ce, era s-o votez pe Maia Sandu care a închis şcolile?”, priveşte întrebător Berzan la mine. „Schimbări nu se văd! Atât timp cât or să mai roadă alde Ghimpu pantalonii prin parlament nici n-or să fie!”, spune omul care nu şi-a schimbat ideile în cei trei ani de zile.

Îi întreb, dacă ar avea pensii mai mari, europene, ar vrea să ne integrăm în Europa. „Europa, Europa!, asta-i amăgeală!, pe noi ruşii ne-au ţinut!”, exclamă Vladimir Berzan. „Şi ne mai ţin!”, încheie vorba Nicolae Nicolai.

Grădiniţa din Doroţcaia, renovată din contribuţiile poporului american (USAID) şi dotată cu cele necesare din bani româneşti

Sala de festivităţi din Doroţcaia este dotată cu 600 de scaune. Pe scena acestei săli se vor reuni colective artistice din mai multe sate de pe ambele maluri nistrene

The following two tabs change content below.