Relicvele lui Babcineţchi

 

Pentru cei din Şoldăneşti, muzeul din casa sa a devenit o fereastră în trecut

 

Oleg Babcineţchi este un colecţionar înflăcărat de obiecte de anticariat. În gospodăria sa găseşti obiecte din secolele XVIII–XIX, cele mai vechi fiind din epocile medievală şi modernă. a devenit o carte de vizită a familiei sale, iar pentru cei care-i păşesc pragul – o fereastră în trecut.

 

Victoria POPA

 

„Cineva trece de şapte ori pe lângă un obiect vechi şi nu-l vede, iar pe mine anume aceste lucruri mă atrag. Orice obiect vechi aruncat îl aduc acasă, îl curăţ şi îl pun în colecţia mea. Cercetez inscripţiile pe care le are pe el”, mărturiseşte Oleg Babcineţchi, ofiţer MAI în rezervă, pe care l-am găsit la umbra copacilor şi a viţei-de-vie din curtea casei sale.

 

Lumea veche

 

Ne îndeamnă să intrăm în „buncăr”, o încăpere nu prea mare în care pe poliţe, buturugi, vezi arme albe şi de foc, uniformă militară, instrumente muzicale cu clape, cu coarde, de percuţie, de suflat, instrumente muzicale ale unor personalităţi din localitate, obiecte din gospodăria tradiţională, detalii ale războiului de ţesut, obiecte casnice mărunte, piese de mobilier, piese vestimentare, lacăte, cântare, lămpi de iluminare, simboluri comuniste, ceasuri, aparate foto, maşini de dactilografiat, piese numismatice şi multe altele.

 

A început a achiziţiona obiecte de anticariat acum circa trei decenii. A strâns lucruri din curţile oamenilor din raioanele Rezina, Şoldăneşti, Teleneşti, Floreşti, Sângerei. Oamenii îi dăruiau lucrurile „netrebuincioase” fără rugăminţi. Însă au fost şi momente în care a plătit pentru câteva din ele: „În majoritatea cazurilor, oamenii îmi spuneau: «Îţi trebuie, ia-l», spune el. „Mă vor pomeni şi cei trei băieţi ai mei, care îmi admiră pasiunea”, crede bărbatul.

 

„Iar îmi aduci vechituri în ogradă”

 

Când vizitează un oraş din republică sau de peste hotare, merge pe la muzee, pasiune pe care o are din copilărie. Îşi aminteşte că primele obiecte pe care le-a adus în „buncărul” său a fost un fier de călcat vechi şi ceramică. Spune că un asemenea muzeu are şi naşul său de cununie, Ion Brăileanu din Şoldăneşti, care adună obiecte vechi de mai bine de patru decenii.

 

„De la început nu eram susţinut de soţia sa, Svetlana, însă a intrat şi ea în mreaja asta, îi plăce ce aduc. Ba chiar mă ajută să le curăţ şi să le amenajez pe poliţele micului nostru muzeu”, relatează fostul ofiţer MAI.

 

„Prin aceste piese, studiem trecutul, istoria. Unele obiecte mă transpun în trecut, şi anume-n copilăria mea, în ograda buneilor. Foarte mulţi copii nu ştiu astăzi ce este un război de ţesut, un gramofon, şi alte obiecte pe care le-am adunat”, spune fostul poliţist.

 

Crede că obiectele adunate de el peste ani vor putea fi vizionate în cadrul unui muzeu care lipseşte în raionul Şoldăneşti. Se destăinuie că nu trece o zi fără a intra în muzeul său. „Aici îmi regăsesc calmul şi liniştea. Am şi obiecte vechi din ograda bunicilor, precum sunt aceste linguri din lemn, câteva cuţite, stativele, o maşină veche de cusut”, afirmă el.

 

Gramofonul buneilor

„Casca asta germană am cerut-o de la un om care o ţinea ca farfurie pentru câine. I-am propus un castron nou în locul ei, s-a uitat la mine mirat, crezând că nu sunt sănătos”, povesteşte una din sutele de întâmplări pe care le-a avut. Ţine la orice lucru din micul său muzeu.

 

Are emoţii deosebite atunci când se uită la unul din cele două gramofoane vechi, unul fiind al străbunicului său: „Cânta atunci când l-am adus acasă. Aveam şi plăci la el, la care ascultam muzica dansată şi cântată de strămoşii mei, dar băieţii l-au stricat”. „Ce să-i faci? Copiii sunt copii”, îşi dă cu părerea omul.

 

„Bine faci, bine ajungi”

 

S-a străduit să facă bine oamenilor. „Cu vreo cinci ani în urmă,  cunoştinţele în medicină i-au fost de folos. A salvat viaţa unei femei de vreo şaizeci de ani care căzuse pe drum din cauza tensiunii înalte. Fiind prin apropiere, a intrat în punctul medical din satul Lipceni, r. Rezina, forţând uşa, pentru că nu era niciun lucrător medical acolo, şi i-a făcut câteva injecţii femeii care, după puţin timp, şi-a revenit”, povesteşte cu mândrie soţia sa, Svetlana Babcineţchi.

 

„A doua zi, mă aştepta în faţa postului de poliţie. A început să-mi mulţumească, voia să-mi sărute mâinile… Am înmărmurit. Am făcut şi eu ce mi-a dictat conştiinţa pe moment”, îşi aminteşte Oleg Babcineţchi. Îşi trăieşte viaţa ca orice om: „Am casă, masă, familie, iar acum un an, am devenit bunic de gemeni. Soţia feciorului mai mare a adus pe lume doi băieţi, născuţi de Sf. Petru şi Pavel, pe care i-a numit în cinstea sfinţilor”.

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa