Regizorul Corneliu Mihalache: „Cei care au făcut crimă se duc în fiecare an la mormintele eroilor”

Adevărul mult căutat de 22 de ani despre Revoluţia Română ascunde o crimă de stat, susţine regizorul Corneliu Mihalache în ultimul său documentar, „Piepturi goale şi buzunare pline”. După ce a uimit audienţa de peste Prut, printr-o nouă abordare a evenimentului de cotitură a istoriei României, cineastul şi-a prezentat, recent, producţia la Chişinău, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Documentar „Cronograf”, unde a câştigat Marele Premiu la secţiunea „CadRo”.

 

Angelina Olaru

 

„Aşteptăm să spună cineva adevărul oficial despre decembrie 1989”

 

– Aţi făcut o declaraţie şocantă, mai ales pentru publicul din RM, care nu are acces la mai multe surse media de peste Prut. Cum argumentaţi că evenimentul din decembrie 1989 a fost o crimă de stat?

 

E o declaraţie şocantă şi pentru audienţa din România, care de 22 de ani crede că a fost o revoluţie frumoasă şi benefică. O imagine fabuloasă despre aceasta a descris scriitorul Mircea Cărtărescu, ca fiind o fată superbă, care aleargă despletită, cu sânii afară, plini de lapte, o femeie de zece metri şi în spatele ei vine mulţimea. Ajunge până la balconul CC şi îşi pune sânii plini de lapte pe buza balconului, ca cei care vorbesc să aibă de unde să sugă privilegii şi bani.

Dacă după 22 de ani statul nu a răspuns oficial cine a omorât 1500 de oameni şi de ce a rănit alţi 3000-4000-5000, aceasta e o crimă făcută de instituţiile statului. De armată, justiţie şi politic.

 

– „Piepturi goale şi buzunare pline” nu este doar un film ce narează despre momentele sângeroase, ci oferă o analiză a acestora, cu ajutorul mai multor voci oficiale, ale martorilor oculari, inclusiv ale celor trei preşedinţi români. L-aţi invocat pe istoricul Lucian Boia, care susţine că „nimeni nu s-a gândit, în îmbulzeala evenimentelor proiectate minut cu minut, pe ecranele televizoarelor, că s-ar afla prins în plasa unei extraordinare manipulări.” A fost o manipulare televizată a naţiunii române?

 

Unii cred că transmisiunea în direct din decembrie 1989 a fost una excelentă, a unui eveniment care a chemat lumea ca să fie împuşcată. Am demonstrat în mai multe documentare că poporul a fost manipulat să facă tot ce trebuia să facă: să iasă în stradă când trebuia, să fie împuşcat când trebuia şi apoi să se ducă acasă să se uite la procesul Ceauşescu.

 

„Justiţia trebuie să spună adevărul până la capăt”

 

– Sunteţi autor al mai multor filme despre revoluţia decembristă – „1989. Sânge şi catifea”, „Cel ce gândeşte altfel” etc. De ce în ţările din jurul României au fost revoluţii de catifea, iar în România s-a vărsat sânge?

 

În acel domino din 1989, când au căzut conducerile din fostul lagăr socialist, au fost unii care au plătit pentru aceasta. Mă refer la SUA, care au finanţat Radio Europa Liberă, Vocea Americii, tot felul de alte servicii care să dărâme comunismul. Aşa de uşor a căzut? Atunci s-a inventat povestea cu terorişti, cu sânge, cu foc… Oricare putere din lume e în stare să facă asta ca să-şi apere existenţa şi privilegiile. Adevărul despre revoluţie l-am adus în film şi am sugerat că puterea politică şi justiţia din România trebuie să-l spună până la capăt, precum spune în documentarul meu şi preşedintele Băsescu.

 

Este inadmisibil ca în 22 de ani dosarele revoluţiei să nu aibă o soluţie. Cum, adică s-au împuşcat între ei nişte oameni cărora partidul le-a împărţit arme, prin intermediul televiziunii şi presei scrise? A fost cineva care a făcut o declaraţie publică în decembrie 1989: „Toţi cei care pot folosi arme, la arme!” Acest detaliu mă duce cu gândul la o manifestaţie recentă de comemorare a anexării Basarabiei în 1812, organizată la Chişinău. În timpul evenimentului, pe Piaţa Marii Adunări Naţionale, au apărut altercaţii dintre două tabere. Care a fost prima ştire după acestea la un canal de presă? Că s-au ieftinit armele în R. Moldova! Simpla alăturare a acestor două ştiri este manipulantă şi cumplită. A fost o evidentă incitare la altercaţii. Darămite când de la două ore de program, ajungi la o televiziune care, în direct, te manipulează?

 

– Puteţi spune cu certitudine cine a tras în masele populare, acum 22 de ani?

 

Cine a avut arme: armata, care avea arme pe care le împărţea la gărzi patriotice, mai puţin securitatea.

 

– Presa din România a scris că regizorul Sergiu Nicolaescu vă acuza că aţi fi tendenţios într-o altă producţie cinematografică dedicată revoluţiei.

 

Mai sunt oameni care gândesc în România. Totuşi, am avut parte şi de acuzaţii într-o emisiune pe care am făcut-o patru ore şi jumate, cu 12 oameni îmbrăcaţi în negru. Atunci Ion Iliescu m-a făcut antinaţional şi că denigrez Revoluţia Română. Revoluţia e o categorie istorică, ca şi contrademonstraţia. Cum poţi să denigrezi o contrademonstraţie? E absurd. Cum poţi să denigrezi o lovitură de stat? Tot o categorie istorică e şi aceasta. Ei vorbesc aşa despre revoluţie, ca să dea poporului mitul fondator al unei societăţi, care a plecat prost, pe baze proaste. Fundaţia pe care o faci unei case, dacă nu e bună, se va clătina. Aşa face România de 22 de ani, pentru că acest act fondator, Revoluţia Română, stă pe minciună.

 

O victimă a loviturii KGB din 1989

 

– Cum explicaţi scandalul referitor la retragerea titlului de Erou-Martir al Revoluţiei din Decembrie 1989?

 

Fac un documentar despre cazul lui Gheorghe Trosca, o victimă a loviturii KGB din 1989, fost ofiţer de securitate, care s-a ocupat prin anii `80 de contraspionajul militar. Nu în ultimul rând, mă ocup şi de generalul Nicolae Militaru, care era în slujba Serviciului Armatei Sovietice şi împotriva lui Ceauşecu după 1968 şi care a ajuns în 22 decembrie seara să conducă tot ce însemna putere militară în România: Consiliul Militar Superior, în subordinea căruia se afla şi Frontul Salvării Naţionale. A condus armată, securitate, grăniceri, gărzi patriotice, până în 16 februarie 1990, când l-au dat jos. A fost clar dovedit că Militaru era în slujba URSS, motiv din care a fost dat afară din armată de Ceauşescu în 1978 şi mai apoi în optzeci şi ceva. Trosca l-a cercetat informativ pe generalul Nicolae Militaru cu câţiva ani înainte şi, în 24 decembrie 1989, când lucra la Unitatea de Luptă Specială Antiteroristă, Militaru l-a chemat la Ministerul Apărării Naţionale, chipurile să apere ministerul de terorişti, dar de fapt, ca să-l omoare într-o maşină blindată.

 

Laolaltă cu alţi zece luptători au fost măcelăriţi cu mitralierele de pe tanc. Consideraţi terorişti, au fost lăsaţi la oprobriul populaţiei manipulate, care le-a profanat cadavrele. Au rămas în noroi şi zăpadă cel puţin până în 28 decembrie 1989. În martie, au fost consideraţi eroi martiri şi înaintaţi în grad post-mortem. Doi dintre cei şapte care au murit atunci sunt consideraţi astăzi colaboratori ai securităţii ca poliţie politică, şi li s-au retras certificatele şi calitatea de erou-martir, lor şi urmaşilor lor.

 

Gheorghe Trosca devine erou martir, după care azi instituţia de cercetare a arhivelor securităţii îl găseşte că a făcut poliţie politică comunistă. Evident că aceasta era meseria lui, asta îl învăţase statul să facă, să pună microfoane, să asculte convorbiri, să intercepteze corespondenţa şi să intre în casa omului. Şi îi ia acest drept de erou martir, fiind acuzat că a făcut poliţie politică, pe baza Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, un act controversat, de altfel. În lege se menţionează că cei care au făcut poliţie politică nu pot beneficia de titlul respectiv.

 

„Şi ucisul, şi criminalul, primesc bani…”

 

– Care este revolta cea mai mare care vă macină de 22 de ani?

 

Minciuna şi crima. Cei care au făcut crimă, se duc în fiecare an la mormintele şi monumentele eroilor şi depun flori. Ei umplu ţara de monumentele unei revoluţii care, de fapt, a fost şi revoluţie, şi lovitură de stat, şi contrarevoluţie, şi crimă.

 

– Ştim că mai multe categorii de participanţi la evenimentele din `89 au ajuns în aceeaşi oală, primesc aceleaşi indemnizaţii de stat.

 

Guvernanţii au manipulat Constituţia ţării, introducând în 2003 termenul de revoluţie. Din punctul acesta de vedere, e antinaţională. Dacă scrie în Constituţie că a avut loc o revoluţie, tu n-ai cum să fii împotriva ei. Chiar dacă nu eşti de acord cu ea, trebuie s-o respecţi. Revoluţia a devenit un filtru pentru valorile statului român.

 

Cei care au împuşcat şi au făcut eroi martiri, împreună cu urmaşii acestora primesc indemnizaţii de la stat. Şi ucisul, şi criminalul primesc bani. Cum să primească bani criminalul care a împuşcat şi ucis oameni? Dacă nu există terorişti de 22 de ani, înseamnă că oamenii s-au luptat între ei: civili cu civili, civili cu armata, armata cu securitatea, armata cu civili. Legea recunoştinţei trebuie să existe numai pentru cei care au suferit îngrozitor şi pentru familiile care şi-au pierdut membrii. Nu şi pentru cei care au ocupat instituţii şi clădiri, nu se ştie în ce scopuri. În general, revoluţia nu e făcută de intelectuali, ci de o pătură socială mai puţin conştientă, cu mai multă adrenalină.

 

– Să amintim de lupta acerbă de zeci de ani în răsturnarea comunismului pe calea undelor a intelectualilor de la Radio Europa Liberă.

 

Şi Europa Liberă a căzut în plasa manipulării în decembrie 1989. Şi acest post de radio spunea că la Timişoara au fost 4735 de morţi, că parcă stătuse cineva să-i numere. Acolo fuseseră numai 706 cadavre.

 

„Aştept comisia de condamnare a capitalismului peste 20 de ani

 

– A cui a fost victoria Revoluţiei Române: a poporului român asupra dictaturii comuniste sau, într-un mod mai pervers, a oamenilor care înainte făcuseră dictatură, iar acum fac stat democratic capitalist?

 

Toată lumea spune că în `89 a căzut comunismul, iar eu nu cred. A căzut, s-a împiedicat, şi-a fracturat o gleznă, şi-a pus-o în ghips, s-a însănătoşit, s-a ridicat şi a plecat mai departe, sub altă formă. Însuşi Havel a spus că la cehi revoluţia de catifea a fost ajutată de KGB. Păi, aceasta nu se poate produce doar într-o ţară anume şi în restul ţărilor să fie spontană. Evident că a fost o reacţie în lanţ, că totul a fost făcut de forţe oculte, care transformă o imagine a lumii şi un regim cu altul.

 

Primul ministru, Victor Ponta, are aceeaşi părere despre decembrie 1989 pe care o am şi eu. Şi el este împotriva stipendierii unui tip de „revoluţionari”, „luptători cu merite deosebite”. Sunt foarte multe dosare ale securităţii care nu se cercetează, unele se folosesc şi ca arme politice, ca instrumente de şantaj etc. Ar trebui să fie o armată care să le revadă pe toate şi să le avem pe internet. Odată făcute publice, situaţia s-ar schimba. Justiţia va trebui să meargă până la capăt şi să spună cine sunt vinovaţii. Aşteptăm să spună cineva adevărul despre decembrie 1989 din punctul de vedere oficial, cum l-a spus preşedintele Băsescu în filmul meu.

Comisia prezidenţială de condamnare a comunismului a avut efectul scontat?

Sunt puţine şi firave paginile despre revoluţie, din păcate. Activitatea acesteia a fost un spectacol care trebuia făcut. Eu aştept comisia de condamnare a capitalismului peste 20 de ani.