Reforma Academiei

 

Adrian Ciubotaru

Academia de Științe a Moldovei va fi reformată. Institutele, Liceul și Universitatea Academiei vor trece în subordinea Ministerului Educației. AȘM nu-și va mai gestiona, potrivit noului proiect de lege aprobat de Guvern, nici imensul său patrimoniu, în valoare de circa 1,3 miliarde de lei. Altfel spus, „nemuritorii” vor pierde Grădina Botanică și Biblioteca Științifică, terenuri de 667 ha și imobile cu o suprafață totală de circa 130 000 mp. Drept compensație, Guvernul le-a făgăduit academicienilor o finanțare mai consistentă a proiectelor de cercetare.

Reforma AȘM și modificările pe care le presupune aceasta în Codul Educației și în Codul cu privire la Știință și Inovare vor optimiza activitatea științifică, stimulând cercetarea, inovațiile și invențiile. Acestea sunt declarațiile lui Pavel Filip, prim-ministrul RM, și Iurie Ciocan, directorul Centrului de Implementare a Reformelor. Nu știu dacă și intențiile.

Adevărul adevărat e că Academia noastră trebuia reformată încă în 1991. Concepută după modelul sovietic, această „filială”, în fond, a Academiei unionale, a demonstrat, în toți anii de după declararea independenței, că nu este în stare nici să restructureze/ să modernizeze cercetarea autentică (care nu trebuie confundată cu producția pe bandă rulantă a doctoratelor), nici să funcționeze ca un for propriu-zis științific. Încremenită în timp, AȘM nu a izbutit să depășească mecanismele administrative moștenite din epoca sovietică, angajații percepându-se și acționând, în continuare, mai mult ca funcționari publici decât ca oameni de știință. Proasta finanțare a ruinat potențialul instituției. „Tinerii” au evitat mult timp Academia, mai puțin în ultimii 10-15 ani, când statul a alocat fonduri ceva mai mari pentru cercetare. „Bătrânii” descurcăreți care s-au ocupat de gestiune, au transformat posturile lor academice în banale sinecuri. Un președinte al AȘM a ajuns chiar în gura presei cu casele și averile sale. Aproape toate performanțele instituției au avut un caracter individual, fiind rodul unui efort care a înfruntat stoic și cu prețul unor mari sacrificii atât obstacolele „naturale” (lipsa banilor pentru cercetare), cât și cele create artificial de Academia însăși, mai exact, de regulamentele învechite, dar și de birocrația internă a acesteia. Singurul lucru bun pe care l-am înregistrat, ca privitor, a fost opoziția fermă a instituției la toate elucubrațiile lingvistice și istorice ale unor guvernanți – astfel, AȘM s-a opus „moldovenismului” inclusiv în epoca Voronin, un președinte căruia forul nostru academic chiar îi datorează ceva.

Pe acest fundal, reforma Ciocan-Filip pare binevenită. Pe de o parte, îi ocrotește pe academicieni de ispita banului necinstit: într-adevăr, gestionarea patrimoniului în maniera eroilor din Garajul lui Reazanov nu face bine nici științei, nici gestionarilor înșiși. Pe de altă parte, făgăduindu-le suplimentarea fondurilor pentru cercetare, îi silește pe savanți să se concentreze mai mult asupra activității lor firești, care este cunoașterea și promovarea acesteia. (Desigur, cu condiția că măcar una dintre cele trei instituții de evaluare în domeniul educației și cercetării să-și facă onest datoria și să excludă, astfel, din activitatea academică plagiatele, pseudoinovațiile și lucrările pretins științifice.)

Îngrijorează însă altceva. Faptul că reforma este inițiativa unei guvernări care nu știe nici ea prea bine cum trebuie gestionat un patrimoniu. Mai bine zis, îl gestionează, dar nu în folosul statului și deci al contribuabilului. Gândiți-vă încă o dată la cifrele citate mai sus: 667 ha de terenuri și 130 000 mp de imobil, majoritatea amplasate în cele mai atractive și comerciale zone ale capitalei sau țării! Și acum, după ce v-ați gândit, mai credeți că, odată scoase de sub administrarea AȘM, toate aceste terenuri și imobile își vor păstra statutul și menirea lor actuală? Mie, de pildă, nu-mi vine să cred. Nici la originea (în plină eră stalinistă) a AȘM ca instituție, și nici la originea reformei actuale nu a stat, cu adevărat, preocuparea pentru știință și cercetare. Ceea ce mă îndreptățește să spun că nu vom avea, de azi înainte, așa cum nu am avut în trecut, nici prea multă știință, nici prea mare cercetare

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)

  • Acdemia Cașa-Venu de Soroca

    NUMAI RE-UNIREA CU ROMANIA NE ESTE SALVAREA !