RECURS LA METODĂ // Vraja Maidanului (3)

Adrian Ciubotaru

Cea mai mare problemă a Platformei DA nu este însă lipsa de experiență a liderilor săi și nici cunoașterea precară a psihologiei mulțimilor. În mod paradoxal, e tocmai ceea ce a determinat, de la bun început, succesul DA-iștilor: dorința oamenilor de a protesta. Mai exact, acea nemulțumire generală pe care au răscolit-o abuzurile guvernanților și care trebuia cumva exprimată. Platforma DA a oferit o albie destul de largă protestului popular, care s-a revărsat în voie. Totuși am putea presupune că mulțimea ar fi ieșit în stradă și sub prapurii altor partide sau mișcări civice hotărâte să răstoarne „oligarhatul”, dacă acestea ar fi existat. Lumea nu a avut alternative, de aceea opțiunea pentru DA nu poate fi suspectată de discernământ.

De aici, dilema cu care se confruntă Platforma. Pe de o parte, e firesc ca DA-iștii să încerce să canalizeze revolta maselor în direcția scontată de ei (nu de alții). Pe de altă parte, restrângerea revoltei la agenda Consiliului MAN stăvilește inevitabil puhoiul uman. Agenda în sine contează mai puțin. Acum planul de acțiuni al DA-iștilor arată sinuos și destul de… birocratic. Mâine ar putea arăta ceva mai dinamic și urmări finalități ceva mai clare. Dar provocarea e că lumea nu vrea să protesteze într-un anumit fel, adaptându-se mereu la programul politic al Platformei (drept încă o dovadă, răspunsul anemic al societății la îndemnul spre nesupunerea generală). Căci oamenii noștri nu prea știu ce vor, mai exact, știu doar că vor să protesteze. Și protestează, deocamdată, în lipsa unei viziuni mai clare, împotriva destinului, care pare să-i fi abandonat în această țară, pradă tuturor nelegiuirilor și nedreptăților.

Dacă am chestiona fiecare protestatar în parte, punând întrebări foarte precise despre rostul aflării sale în PAMN, am constata tot atâtea păreri și o varietate aiuritoare de mobiluri lăuntrice. Spre deosebire de ucrainenii celor două Maidane, care au avut cumpătul și liderii necesari ca să-și delimiteze mobilurile personale de scopurile comune, moldovenii nu pot spune împreună decât că s-au săturat de toate și de toți. Protestul din PMAN vorbește mii de limbi, e babelic ca și Platforma DA însăși, brownian și cețos, alimentându-se cu credința într-o izbăvire miraculoasă și semănând, în acest sens, mai degrabă cu o cruciadă a copiilor decât cu o revoltă populară.

De vină nu sunt numai protestatarii: fenomenul are loc de fiecare dată când cei care declanșează (în cazul nostru: organizează) protestul confundă o stare de spirit (oricât de) revoltată cu revolta propriu-zisă. Astfel pomenindu-se cu o piață plină de oameni cu care nu prea știu ce să facă. Șansele de succes par să se fi redus simțitor chiar în momentul în care Platforma DA a evitat să ofere mulțimii un program scurt, realist și cât se poate de străveziu, aidoma liderilor Maidanului. De pildă, pedepsirea celor culpabili de devalizarea băncilor și recuperarea miliardului (fie și parțială, fie și prin exproprieri, arestări de conturi, de ce nu?). Pe de altă parte însă, câți moldoveni ar fi venit, în cazul dat, în PMAN? Conștienți de acest fapt, DA-iștii au promis minunea atottămăduitoare: „Țara înapoi”. Și s-au ales, pe 6 septembrie, cu zeci de mii de protestatari. De dragul primelor zeci de mii însă, Platforma riscă să piardă și miile care i-au mai rămas.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)