RECURS LA METODĂ // Trump l’œil (II)

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

Așadar, Donald Trump este reacția societății americane la “corectitudinea politică”. Un concept care a invadat media, spațiul public, instituțiile statului, instituțiile de învățământ etc.

În universitățile americane, de pildă, există “ofițeri” care supraveghează modul de respectare a convențiilor verbale și comportamentale pe care le presupune “political correctness”. Aceștia nu sunt reprezentanți ai poliției, sunt de-ai casei, de regulă studenți, dar au o putere poate mai mare decât a organelor de drept, cel puțin pe teritoriul campusului. Sprijiniți de majoritate, așa-numiții p.c. officers pot obține demisia oricărui decan sau concedierea oricărui profesor ce se face vinovat, din punctul lor de vedere, de încălcarea “normelor” comunicării. De multe ori, se exagerează: zeloșii “ofițeri ai corectitudinii” penalizează chiar și pentru cele mai nevinovate “erori”. Un lapsus elementar, comis la nervi sau oboseală, poate transforma viața angajatului într-un coșmar – dacă nu va fi dat afară, acesta va fi cel puțin hărțuit și defăimat prin toate mijloacele disponibile. De și mai multe ori, se profită: acuzația de rasism, de pildă, chiar dacă aceasta se întemeiază doar pe întrebuințarea unui cuvânt “nepotrivit”, poate deveni o armă de șantaj perfectă.

Situația nu e chiar atât de gravă în afara universităților, dar aceasta nu înseamnă că deranjează mai puțin. Astfel, middle class-ul a ajuns, poate pentru prima dată în istoria americană, pe contrasensul tendințelor generale ale vieții sociale și politice. De unde și sprijinul, deseori necondiționat, pe care această clasă îl acordă, în bună parte, unui politician ca Donald Trump.

Trump nu ar fi fost Trump însă și nu ar fi făcut miliarde în business și la bursă dacă nu știa cum să tragă foloase din stările de spirit ale oamenilor. În momentul în care se înscria în campania prezidențială, nimeni nu-l credita cu șanse prea mari. Chiar și colegii de partid știau că omul nu este “politician” în sensul american al cuvântului și erau siguri că succesul acestuia va fi limitat. Totuși, atât republicanii, cât și democrații au subestimat starea de spirit a clasei mijlocii, plictisită de noile “reguli ale jocului”. Le-a scăpat și faptul că, după un președinte ca Obama, după reformele interne și politica externă pe care le-a promovat acesta, apariția unui politician care să-și construiască discursul pe antiobamism era o chestiune de timp.

Donald Trump propune clasei de mijloc (electoratul său de bază, dar și mediul său originar) revenirea la valorile tradiționale, eliminarea corectitudinii politice din spațiul public și din discursul oficial, interzicerea avorturilor, concentrarea tuturor eforturilor administrative, politice și economice pe chestiunile interne, denunțarea “exportului de revoluții” în țările lumii a treia, o politică mult mai dură față de migranți. Se observă cu ușurință că discursul lui Trump, în mare parte, nu are prea multe în comun cu strategia electorală și nici cu doctrina republicanilor, alcătuindu-se în întregime din antiteze la tezele lui Obama, preluate acum și de Hillary Clinton (candidatul cu cele mai mari șanse din partea democraților). Ca orice politician populist, Trump nu oferă publicului soluții reale, ci doar figuri retorice. Nimeni nu știe, nici măcar miliardarul în persoană, cum va reuși America să facă o întoarcere de 180º și să revină cel puțin la timpurile administrației Reagan, dacă nu chiar la epoca în care SUA erau o putere continentală, fără ambiții globale. Nimeni nu știe în ce vor consta reformele economice ale lui Trump: ca și în orice altă țară capitalistă, în America devin miliardari oamenii cu inițiativă și tupeu, rareori economiștii cu școală, mai potriviți pentru gestionarea banului public.

În schimb, toți știu, inclusiv cei care nu-l iubesc și nu-l vor vota niciodată pe Trump, că, odată cu acesta, modul de a face politică în America se va schimba irevocabil. Trump a redeschis subiecte tabuizate, a pus degetul cam pe toate rănile societății americane, până acum tratate șamanic, de la distanță, atât de republicani, cât și de democrați, a reintrodus în circuitul public cuvintele și gândurile din spațiul privat, a dat glas acelei Americi care face ca America să fie ceea ce este și care s-a simțit, în ultima vreme, străină la ea acasă.

Marea problemă a societății americane de azi nu e Donald Trump, ci faptul că a ajuns să aibă nevoie de un politician ca acesta.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)