RECURS LA METODĂ // „Trolli”, postaci și păpușa din șosetă (2)

Adrian Ciubotaru

Oricare ar fi etimologia „trollului” cibernetic – fie că e vorba de uriaşii din folclorul scandinav („troli” în dicţionarele româneşti) care făceau viaţa grea călătorilor, fie de o tehnică a pescuitului mobil, cu nada sau cu plasa (uneori ortografiată şi „trawl” în dicţionarele englezeşti) –, aceasta e relevantă pentru fenomenul social şi mediatic al „trollingului”. Căci „trollul” e şi „spiritul rău” (deşi nu foarte inteligent, mai curând tupeist), şi, concomitent, o tehnică a manipulării „userului” omnivor, gata să muşte oricând orice momeală.

Specialiştii spun că trăsătura cea mai periculoasă a „trollului” este „mimarea identităţii”. Una e să fii postac anonim şi alta e să te dai drept forumist sau blogger adevărat, asumându-ţi o identitate pe care nu o ai. Această identitate falsă se numeşte, în engleză, „sockpuppet” şi se traduce, în română, ca „păpuşa din şosetă”. Prin urmare, procedeul de manipulare a utilizatorilor nu atât prin ceea ce spui, cât prin ceea ce pretinzi că eşti ar putea fi definit, neaoşeşte, drept „păpuşărie”. Iar cel care îmbracă, online, „şoseta” pe mână, dând-o drept persoană în carne şi oase, se comportă ca un veritabil maestru „păpuşar”.

La origine, „trollii” din internet erau versiunea modernă, actualizată, „electronică” a şarlatanului şi manipulatorului clasic. În ultima vreme, inşii care au sesizat beneficiile „trollingului” politic sau „trollii” genetici cu pretenţii sociale încep să treacă din lumea virtuală în lumea reală. Are loc o cibernetizare a spaţiului social, tot mai populat de „trolli” adevăraţi, care nu mai au nevoie de o conexiune online pentru a-şi face treaba, şi de „şosetele” acestora.

Fenomenul e caracteristic, cu precădere, democraţiilor recente, unde oamenii nu au suficientă cultură politică (care e, până la urmă, cultura îndeobşte) pentru a distinge adevărul de ficţiune şi nici suficient curaj pentru a renunţa la ficţiune pentru adevăr. De pildă, într-un stat ca Republica Moldova, mulţi politicieni şi chiar „formatori de opinie”, persoane publice „influente”, deşi există aievea, nu se deosebesc prea mult de personajele false pe care le creează „trollii” pe net. La bază, sunt acelaşi lucru, chiar dacă par mult mai „vii” decât verii lor virtuali. Identitatea amăgitoare pe care o afişează nu le mai aparţine, aflarea în serviciul „trollului” golindu-i demult de personalitate. Un exemplu de „sockpuppet” profesionist este, la noi, Marian Lupu, a cărui identitate adevărată e imposibil de ghicit dincolo de aparenţe. În schimb, se cunoaşte „trollul”. Aşa cum se cunosc sau pot fi uşor intuiţi „trollii” din spatele întregii noastre clase politice – un adevărat muzeu al „şosetelor”.

Din păcate, clasa politică moldovenească, de altfel, ca şi cea rusească, nu a învăţat de la modernitate lecţiile bune ale acesteia. În general, evoluţiile prin care trece clasa politică de la Chişinău prezintă un pericol atât de mare pentru viitorul ţării, încât până şi modelul „moşiliescian” de „dezvoltare democratică”, ridiculizat mai ieri de toată Europa, inclusiv de basarabeni, îmi pare acum o „cale” mai bună decât cea pe care au apucat-o „aleşii” moldovenilor.

Lucrurile mergând din prost în mai prost, începi să ai nostalgii după meschinii, dar, în fond, inofensivii demagogi naţionali, de la fictivul Caţavencu, la nu mai puţin fictivii patrioţi de serviciu de la începutul anilor 1990. Într-adevăr, cu ce am greşit în faţa lui Dumnezeu că am ajuns să fim conduşi de oameni fără identitate? De o „fabrică de trolli”?

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)