RECURS LA METODĂ // Trăiască stăpânirea!

Adrian Ciubotaru

Săptămâna trecută, pe coșul Parlamentului a ieșit un fum alb și gros. Conclavul a votat un nou prim-ministru. „Habemus Gaburici!”, au răsuflat ușurat politicienii și s-au repus pe treabă. Nu și societatea. După înfrângerea proclamată victorie din 30 noiembrie, prăbușirea leului și vodevilul negocierilor, moldovenii au întâmpinat vestea cu destulă nervozitate. Fără a nutri prea mari așteptări (clasa politică actuală i-a dezamăgit încă prin 2010-2011), oamenii nu și-au mai dorit, măcar de această dată, spectacole la curte. Amenințarea Rusiei, tărăgănarea (mimarea) reformelor, exodul populației, accentuarea decalajelor sociale, potlogăriile fățișe din sistemul bancar, alte realizări ale stăpânirii – toate acestea cereau, într-un moment crucial pentru țară, o minimă decență din partea guvernanților. Decență de care nu am mai avut parte.

De ce? Există mai multe explicații. Parcimonios din fire, mă voi opri la ipoteza cu cele mai puține asumpțiuni. Chiar cu riscul de a fi considerat drept simplist. Din punctul meu de vedere, politicienii noștri oglindesc cu fidelitate mediul din care au provenit cam toți moldovenii de azi: kolhozul sovietic. Întrucât noi nu suntem țărani nici în accepție sămănătoristă, nici în cea poporanistă. Iar un specialist în comunitățile tradiționale (de exemplu, un antropolog sau un etnograf) nu și-ar îngădui niciodată să definească în termeni de „obște țărănească” ceea ce am devenit noi în a doua jumătate a secolului al XX-lea. În general, nu am fost niciodată de acord cu etichetarea a ceea ce este mai prost la moldoveni drept „țărănie”, cu toate că dicționarele admit existența unor sensuri peiorative ale acestui cuvânt, acoperind exact tarele băștinașilor.

Și asta pentru că suntem, în chip fundamental, kolhoznici. Organizarea și moravurile pe care le-am moștenit de la gospodăriile sătești de tip sovietic rămân paradigmatice pentru mentalul colectiv. Altfel spus, ne-am deprins să ne purtăm, să trăim și să gândim ca în kolhoz. Și mai simplu, suntem iresponsabili, indiferenți față de bunul public, dacă acesta nu poate deveni personal, și totalmente lipsiți de simț comunitar. Avem mentalitate de delapidatori (nu de hoți oarecare!) și de parveniți, parvenitul fiind, în general, cea mai respectată și invidiată categorie socială. Ne caracterizăm printr-o gândire rudimentară, care ne însoțește chiar și atunci când urcăm pe scara ierarhică: puțini moldoveni devin juriști deoarece iubesc legile și doctori în știință deoarece visează să devină cercetători. Limbajul e la unison cu gândirea, de aceea nu suntem capabili să comunicăm decât prin mijloace/ obiecte concrete. Ca într-un trib: devenim reciproc inteligibili când punem ceva pe masă (de pildă, bani sau funcții). Banii și funcțiile sunt, pare-se, singurele cuvinte pe care le înțelegem clar, de aceea toate negocierile se rezumă (fie că e vorba de alegerea unui director de școală, a unui șef de întreprindere sau a unui prim-ministru) la identificarea „omului cu care ne putem înțelege”. Nici vorbă de profesionism și meritocrație. Munca e pentru proști: aceasta e lecția esențială pe care am deprins-o de la 1944 încoace.

Eu nu știu care va fi soarta guvernului Gaburici. Nu o știu nici cei care l-au ales. Cert e că guvernarea actuală transcende epocile, întrunind, într-o formulă ingenuă, majoritar-minoritară, cam toate elitele politice care s-au perindat la putere în ultimii douăzeci de ani. Lipsesc, grosso modo, doar agrarienii, deși spectrul lor bântuie, în continuare, nestingherit Guvernul și Parlamentul moldav.

Simbiontul liberal-comunist și UE-CSI-st – semn al agoniei clasei politice naționale – va fi nevoit să acționeze, de acum încolo, prin marionete și mai puțin prin personalități. Ceea ce va întârzia și mai mult tranziția spre o societate transparentă și se va răsfrânge asupra economiei și situației demografice. Agonia clasei politice și degradarea țării ar putea fi însă oprite în orice moment. Pentru aceasta, e destul să ieșim din selsovet.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)