RECURS LA METODĂ // Statul eșuat, statul paralel și lupta cu normalitatea

Moto: “Un popor care nu merge înainte, stă pe loc, ba chiar dă înapoi.” (I.L. Caragiale)

Personal, nu am niciun fel de pretenții față de statul Republica Moldova. De fapt, nu numai eu, toată lumea ar trebui să renunțe la ideea de a cere sau de a imputa ceva statului RM. De ce? Foarte simplu! Acest lucru nu este posibil: cum să pretinzi ceva de la un stat care, în realitate, nici măcar nu există? Obligația cetățenilor într-un “stat” ca RM este să exercite cât mai multă presiune asupra celor care ajung la putere uzurpând-o, subordonând instituțiile așa-zis statale, folosindu-le în interes propriu. Căci noi nu avem stat, doar niște structuri ale puterii, controlului etc., care-și schimbă stăpânii de la un scrutin la altul pentru a-i sluji cu cât mai multă obediență, neglijând aproape întotdeauna interesele adevăratului lor șef care este contribuabilul, cetățeanul de rând.

Neavând niciun un fel de stat în RM sau, mai curând, doar versiunea eșuată a acestuia, mi-am dorit întotdeauna un stat (cât de cât) puternic măcar în România. Prin urmare, m-am bucurat mult când România a creat DNA-ul. Activitatea acestei structuri a declanșat procesul de dezrobire a țării de clasa politică coruptă ce a dominat-o până la integrarea în UE. DNA-ul a devenit curând simbolul noului stat român care a vrut să renunțe la clientelism și să ajungă, poate pentru prima dată de la înființarea sa în 1859, cu adevărat și în întregime în serviciul cetățenilor.

Independența justiției românești, câștigată prin crearea și sprijinirea politică a procurorilor anticorupție, îi făcea pe basarabeni să spere că, în sfârșit, vor avea alături de ei un stat de tip european. Un stat care să le fie nu numai reper cultural și refugiu sentimental, ci și model de democrație și bună guvernare. Un model de țară în sânul căreia să vrea să revină până și cei mai cârcotași “moldoveniști” ce și-au justificat întotdeauna jihadul împotriva evidențelor și bunului-simț cu slăbiciunile mult prea bătătoare la ochi ale României.

Ajunsă sub stăpânirea, aproape absolută, a PSD-ALDE, România a început să devieze însă de la cursul trasat de reformele din epoca Băsescu. Mitingul organizat de PSD sâmbăta trecută la București a arătat că opțiunea pentru autocrație, regim clientelar, pentru statul-donator-de-dude-și-gogoși și politicianul demagog beneficiază de un larg sprijin popular. Liviu Dragnea a vorbit de la tribună despre statul de drept ca despre un “stat paralel”. Pentru el, UE și NATO au rămas ce au fost încă de pe vremea când România nu era parte a comunității europene și a alianței nord-atlantice. Simptomatic e că acest desfrâu al resentimentului PSD-ist față de civilizarea propriei țări și această nostalgie colectivă după regimul moșiliescian s-a produs în ajunul unei aniversări triste de tot: 28 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990.

Este evident că societatea civilă din România va reacționa – reacționează deja. Nu este sigur dacă va și învinge. Și mai ales dacă alegerile viitoare vor aduce la putere o nouă guvernare sau vor consolida definitiv hegemonia baronilor. În schimb, este cert că, în cazul revocării lui Kovesi acum, România va redeveni acel stat slab care a fost până la reformarea justiției. Iar în cazul unei noi victorii PSD la parlamentare, riscă să falimenteze definitiv. Constatăm deja că, în unele privințe, statul român e mai aproape de uzanțele și practicile omologului său moldav decât de modelele altădată venerate ale Occidentului.

Pentru RM, o Românie slabă este, paradoxal, o amenințare mai mare decât o Rusie puternică. Cât de mult pot să ne coste slăbiciunile țării-mamă o arată provocările recente ale SBU-ului în Bucovina ucraineană, arestarea și intimidarea conducerii Centrului Cultural “Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, rămase fără răspuns ferm din partea statului român. Dacă ne aducem aminte de indiferența cu care regimul Iliescu tratase politica antiromânească a lui Voronin, cu urmări grave pentru ambele țări, laolaltă cu sempiternele ezitări ale Bucureștiului pe frontul politic și diplomatic de est, perspectiva unui stat român eșuat în acest moment de grea cumpănă pentru întreaga regiune ne va lăsa cu totul dezgoliți în fața popoarelor stepei.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)