RECURS LA METODĂ // Stanțe burghezo-moșierești

Adrian Ciubotaru

Sfârșeală. Probabil, singurul cuvânt care a ajuns să ne caracterizeze pe deplin. Iar sfârșeala, la moldoveni, e un amestec tot mai vâscos de lene particulară și leșin general, un vomitiv din apatii sociale și slăbiciuni instituționale. Totodată, sfârșeala e și dezinteresul major pentru lucruri cu adevărat importante, topit într-o insondabilă prăpastie lăuntrică. Doar poftele și ifosele noastre ne mai agită cumva în penumbra aceasta în care am ales să ne trăim viețile.

Într-adevăr, ce ai mai putea spune ca să trezești curiozitatea cetățeanului de rând? Ce să-i mai comunici despre partidele de la guvernare și cele din opoziție? Ce nu știe cetățeanul despre Vidkun Quislingii moldoveni, la ce cazuri să mai declini numele liderilor politici locali ca să-l faci să participe sufletește la ceea ce i se întâmplă? Cum poți să-i convingi pe “eurosceptici” sau pe “antieuropeni” de beneficiile integrării în UE, dacă aceștia nu citesc și nu ascultă decât ceea ce așteaptă să citească și să asculte? În același timp, cum să transmiți “euroentuziaștilor” dubiile tale privind nu atât perspectivele integrării, cât eligibilitatea noastră morală, culturală și economică pentru aceasta? Și cum să sustragi privirile oamenilor de la iureșul mașinilor de lux, de la mirajul “integrărilor”, europene și asiatice, de la mizeria care revine triumfătoare exact acolo de unde încercăm să o izgonim: în veceul proaspăt reparat, pe drumurile recent reabilitate, în fotoliul ministerial? Ce altceva ai mai putea insinua în acest peisaj neorânduit decât întrebări de bun-simț, la care nu vei primi niciun răspuns?

Mass-media nu poate evita subiectele fierbinți, altfel îi scade ratingul. Iar la noi, toate subiectele fierbinți sunt turnirul moșierilor, violul rural, accidentul tragic și costumele vedetelor. Și e păcat, deoarece există o mulțime de alte subiecte a căror importanță rămâne subestimată. Ca să vă dau numai un exemplu: lipsa tot mai accentuată a profesioniștilor, în toate domeniile. A oamenilor capabili să-și facă meseria, să ducă o treabă la bun sfârșit. Să calculeze un deviz dacă sunt ofertanți, să știe ce-i specimen de semnătură dacă sunt notari, să facă o distincție între curentele literare dacă sunt filologi ș.a.m.d.. Într-un cuvânt, ne lipsesc dezbaterile serioase, care să depășească limitele publicațiilor de specialitate (atâtea câte mai sunt) și să devină publice, să ajungă în gura lumii. Bălăcăreala pe subiecte futile (mai ales politice) nu ne mai poate înviora. Nu ne vor înviora nici discuțiile pe marginea unor subiecte ceva mai punctuale. Dimpotrivă, ne vor deprima și mai mult, pentru că ne vom da seama de precaritatea propriilor noastre cunoștințe și abilități. Dar cel puțin vor aera spațiul mediatic, îl vor face mai respirabil, le vor da oamenilor iluzia că nici ei și nici mass-media nu sunt doar o priveliște cuprinsă între borne electorale. Și că țara are alți eroi, dar și alte griji decât interpreții de muzică ușoară și sponsorii acestora.
Sfârșeala e o stare periculoasă. Dar cuvântul are o rădăcină optimistă. Sfârșeala poate lua sfârșit, inclusiv în această parte zamparagie a lumii. Poate însemna un început. Semnalul ar putea fi tocmai această derivă semiconștientă a noastră spre continentul european. Mai curând, o abatere fericită de la sensul firesc al evoluției popoarelor postsovietice (spre Turkmenistanul generic), și de care nu avem cum să fim responsabili, dată fiind uluitoarea noastră incapacitate de a ne orienta în spațiu.

În aceste condiții, mai că-mi vine să-l parafrazez pe înțeleptul autor al Mitului lui Sisif : haideți să-i considerăm, totuși, pe moldoveni fericiți. Și să sperăm că, la următoarea rostogolire a bolovanului, fizionomiile noastre vor fi ceva mai radioase.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)