SIS-ul, la rampă

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

Nu putem spune nimic despre SIS. Nici de bine, nici de rău. Nu pentru că am risca ceva – slavă Domnului, securitatea noastră nu mai e KGB-ul de odinioară! –, ci pentru că știm prea puțin despre SIS ca să-l putem aprecia într-un fel sau altul.

Pe de o parte, e firesc să fie așa. Într-o țară normală, serviciile de inteligență trebuie să rămână în umbră, să obțină (cât mai discret) informații relevante pentru securitatea națională, să anticipe și să evalueze riscurile și amenințările de securitate, interne și externe.

Pe de altă parte, avem Republica Moldova, un stat amenințat în însăși existența sa. Pericolul este atât extern, cât și (mai ales!) intern: corupția, de proporții epice, la care se adaugă abuzul și fraudele funcționarilor; popularitatea crescândă a unor partide vădit antinaționale; rebeliunea mocnindă în mase, ca rezultat al proastei guvernări ș.c.l.

În ce măsură este responsabil SIS-ul de situația creată? Odată ce menirea instituției este de a preveni tocmai crize de acest gen, presupunem că vina SIS-ului nu are cum să fie cu mult mai mică decât a CNA-ului sau a Procuraturii Generale. O vină resimțită probabil și de angajații SIS-ului, de unde, vreau să cred, și inițiativa șefului de acolo, Mihai Bălan, de a angaja în instituțiile strategice ale statului câte un ofițer (sub sau fără acoperire), care să monitorizeze gestionarea fondurilor și să raporteze cazuri și scheme de corupție.

Și totuși… Să fie animat oare SIS-ul, atât de pornit să facă ordine în țară, numai de o conștiință a culpei? De codul de onoare al ofițerului de securitate, pătat de ratarea misiunii? De nevoia de răscumpărare morală a instituției?
Nu zic ba, o fi. Dar când mă gândesc că și SIS-ul este controlat politic, și nu de oarecine, ci de ditamai “Liberalul”, încep să mă îndoiesc de puritatea avântului. În același timp, nu pot să nu constat că niciuna din inițiativele PL-ului nu a fost de bun augur, mai toate culminând în caraghioslâc. În mare parte, din cauza versatilității, dar și talentelor funambulești de care dă dovadă Mihai Ghimpu.

De aceea, mă tem că și în cazul “planului Bălan”, avem de a face cu o mixtură “liberală” de intenții frumoase, erori strategice, improvizație tactică și cecitate politică. Finalitatea nu e, desigur, eradicarea corupției, după cum declară premierul interimar Gheorghe Brega, ci așezarea într-o poziție (considerată) avantajoasă a celei mai tari piese din angrenajul PL-ului în contextul crizei politice actuale. Implicarea pe față a SIS-ului în “lupta cu corupția” (citește: “bătălia clanurilor pentru putere”) nu este o mutare ofensivă (ofensivele la noi sunt prerogativa PDM-ului), ci una mai curând agresiv defensivă, ca în hochei, un fel de body check, după principiul “cea mai bună apărare este atacul”.

Ce anume urmărește să afle și deci să obțină prin aceasta Mihai Ghimpu (dacă nu cumva îndeplinește o comandă ce vine de și mai sus)? Greu de spus. Cred că nici domnia sa nu o știe cu precizie, mizând ca de obicei pe arma șantajului la momentul oportun. O armă mult mai ușor de folosit cu SIS-ul în spate și, acum, și pe flancuri.

Nu pot să știu câtă dreptate am în privința acestei inițiative a liberalilor. Dar dacă am, ofițerii de la SIS ar trebui să se întrebe la modul cel mai serios ce fac mai departe. Una e să fii o efemeridă cu epoleți de pe la CNA și să execuți o comandă politică și alta e să ai ca misiune apărarea statului de cei mai mari inamici ai săi și să o faci pe vătaful personal al lui Ghimpu.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)