RECURS LA METODĂ // Sărbătoarea continuă

Adrian Ciubotaru

Pentru unii, anul 2015 vine imediat după 2013. Pentru acești oameni, 2014 nu există. De exemplu, musiu Hollande, care a soluționat toate problemele francezilor și acum s-a apucat serios de politica externă. Pe 5 decembrie 2014, candidul nostru optimist îi face o vizită lui Nazarbaev. Apoi se întâlnește cu Putin. După rușinea pe care a pățit-o acesta din urmă la Brisbane. Iar pe 5 ianuarie 2015, președintele francez vorbește despre necesitatea de a ridica sancțiunile impuse Rusiei. Desigur, cu condiția că Putin va face pașii cuveniți. De această dată însă, condiția e plasată, discret, aproape invizibil, în partea finală a declarației lui Hollande.

Am văzut deja ce poate face Franța ca jucător internațional: asumarea rolului de mediator în conflictul ruso-georgian și intervenția în Libia au dovedit incompetența clasei politice actuale de la Paris. Rămâne să vedem cât de departe poate ajunge Hollande cu “pacifismul” său. Un Hollande care arată și mai prost decât clasa politică franceză, mai ales după insuccesele repurtate în politica internă.

Un alt exemplu. Autohton: Mihai Ghimpu. Reîntors printre cavalerii mesei rotunde cu exact aceleași gânduri bune cu care i-a părăsit. Nu știm, bineînțeles, ce se întâmplă cu adevărat în culisele așa-numitelor negocieri. Avem doar o certitudine: liderul liberalilor s-ar fi comportat la fel chiar și în cazul în care ar fi avut partenerii de coaliție doriți, adică ceva mai “europeni”. Căci singura deosebire substanțială între Ghimpu și foștii (și, posibil, viitorii) săi aliați este că ultimii pot trece peste antipatiile personale în numele unor interese și mai personale.

Și cum stăpânirea umorilor nu intră în planurile domnului Ghimpu, ne putem aștepta ca Filat și Lupu să se aplece cu tot mai multă pietate peste filele îngălbenite de vreme ale codicelui voroninețean. Pravila acolo e, probabil, mai dură și nu dă bine la ratingul și așa șubrezit al guvernării, dar cel puțin e clar formulată.

Oricare ar fi însă inerțiile locale sau mondiale (Dodon și electoratul său, care ignoră, senini, performanțele economice ale Rusiei din 2014; Kim Jong-un, care continuă să trăiască în anul în care încă nu s-a născut etc.), anul 2014 începe să dea roade. Americanii au decis să se împace cu cubanezii. Eveniment istoric, de o semnificație aparte, cu repercusiuni majore nu numai pentru regiune, ci și pentru toată lumea. Prețul petrolului nu mai creează artificial realități economice, ci doar le reflectă.

Stimularea creșterii economice nu mai poate justifica speculațiile bursiere în acest domeniu, afectat de scăderea dramatică a cererii și de utilizarea tot mai largă a unor combustibili alternativi. Rubla rusească nu mai poate fi salvată. Nicio intervenție a băncii naționale, nicio ordonanță de guvern, niciun fond de rezervă nu mai pot opri căderea acesteia, care va antrena, mai devreme sau mai târziu, și prăbușirea unei economii dependente de exportul de petrol și gaze naturale.

Pe scurt, anul 2015 începe la fel de interesant ca și anul precedent. Deși ne-am fi dorit cu toții vremuri mai plicticoase și mai sănătoase, trebuie să conștientizăm, totuși, că încă nu le-am meritat.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)