RECURS LA METODĂ // Philippicae

E o legitate arhicunoscută: cu cât mai mici sunt realizările economice, sociale și politice ale guvernării, cu atât mai tare le trâmbițează aceasta. Nu-i vițiu al puterii pe care guvernanții de azi și de ieri ai Republicii Moldova să nu-l fi avut. Nici acest, la prima vedere, neînsemnat păcat al exagerării performanțelor nu i-a fost vreodată străin. Ne aducem bine aminte cum Voronin se lăuda cu locul cinci în Europa la stabilitatea economiei. Spor economic spectaculos realizau și guvernele așa-zis democratice, în urma cărora țara se mai ușura de câteva zeci de mii de locuitori.

La fel a început și anul curent, cu laudele de sine ale prim-ministrului Filip: “Multe s-au schimbat în acești doi ani – s-au schimbat oameni, s-a făcut reforma Guvernului, s-au comasat ministere – dar cea mai importantă schimbare este schimbarea în bine a economiei și a societății. Cu acest Guvern, economia Moldovei a avansat cu circa 4% anual, iar societatea se bucură azi de stabilitate și de încredere mai mare în forțele proprii și în viitor. Putem genera astfel de rezultate și în continuare” (citat după www.publika.md).

Adevărul este că pe tortul de mucava al celor doi ani de mandat putem pune doar cireșica retorică a PDM-ului. O analiză la rece, cu cifrele pe masă, publicată recent pe portalul www.mold-street.md cu sprijinul Fundației National Endowment for Democracy, spulberă mitul creșterii procentuale: “avansul” de 4,1% din 2016 și de 3,5% din 2017 este sub cele înregistrate în anii cleptomaniei fără perdea: 2010 (7,1%), 2011 (6,8%) și 2013 (9,4%). Mărirea exporturilor cu 15% (2017) este rodul Acordului de Asociere cu UE semnat de o altă guvernare, și nu al iscusitei munci diplomatice a dragomanilor lui Filip. În afară de aceasta, nu este deloc cert că această cifră compensează pierderile pe care le-am suferit după ce am pierdut, între timp, alte piețe de desfacere. Dar e absolut sigur că se află sub performanța din 2011, când s-a înregistrat un spor de 43,8%.

Că înaintăm nu atât spre oaza, cât spre mirajul prosperității se vede din analiza unui alt indicator, poate și mai important pentru economie decât creșterea. Este vorba de investițiile în afaceri și de creditarea întreprinderilor. Astfel, investițiile în active materiale pe termen lung în 2017 s-au majorat, potrivit datelor Business News Service (fondatorul portalului citat mai sus), cu doar 3% (după o reducere de 12% în 2016!), iar creditarea agenților economici de către bănci a scăzut cu 2,8% E drept că încrederea în bănci și pofta de investiții a businessmenilor au fost minate nu de actuala guvernare, ci de jaful miliardului, dar aceasta nu scuză incapacitatea stăpânirii de a revigora sectorul: investitorii refuză să scoată portofelul din buzunar nu doar pentru că s-au furat niște bani din bănci, ci pentru că nu s-a făcut aproape nimic pentru recuperarea lor. Dincolo de aceasta, statul continuă să aibă aceeași atitudine, deloc prietenoasă, față de mediul nostru de afaceri, abordare moștenită de la cam toate guvernările anterioare.

La capitolul afaceri și finanțe, Mold-Street constată că au crescut încasările la buget, rezultat al eforturilor celor două servicii abilitate cu colectarea dărilor: Fiscal și Vamal. Faptul că s-a încasat mai mult nu înseamnă însă că s-a cheltuit mai eficient: știm prea bine ce se întâmplă cu întreprinderile de stat, de exemplu, ca să ne facem iluzii în această privință. Capac la toate elogiile pe care și le aduce guvernul Filip pune însă creșterea prețurilor, de la alimente la medicamente. Cu excepția vitaminelor autohtone, solidare cu entuziasmul primului ministru: ceapa și morcovul sunt singurele produse care s-au ieftinit. O cifră curioasă este și creșterea salariului real cu 5%, dar – atenție! – pe fundalul scăderii numărului total de angajați în economie cu circa 12 500 de persoane (sic!).

Un strămoș al domnului Pavel Filip, pe care acesta nu are cum să-l cunoască, a rostit demult, pe vremea când pe drumurile dacilor liberi și altor costoboci nu se plimbau merțane cu girofar, un discurs pe care istoria literară l-a reținut ca Filipica a V-a. Și unde găsim o observație parcă înadins adresată celor care se prefac că nu văd minciuna sau, chiar dacă o văd, o aprobă: “Hoc qui non videt, excors; qui, cum videt, decernit, impius est”. Despre versiunea în română a citatului spun doar atât: e la fel de incorectă politic ca și originalul.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)