Recurs la metodă // Paradoxuri morale și logice

Adrian CiubotaruMăgarii lui Buridan

Unii lideri politici ne tratează, filozofic, ca pe niște măgari. Măgarii lui Buridan. După cum bine știți, paradoxul moral numit măgarul lui Buridan ilustrează neputința de a alege între două sau mai multe opțiuni egale ca valoare. În una dintre versiunile alegoriei, măgarul trebuie să aleagă între căpița de fân și găleata de apă. Dacă alege mâncarea, moare de sete, dacă alege apa, moare de foame.
Electoratul moldovenesc nu se află, desigur, în această postură. În realitate, avem foarte multe opțiuni, toate diferite, deloc echivalente. Între socialiști și comuniști, ca și între partidele coaliției de la guvernare, sunt deosebiri mari. Ceea ce reunește însă toate aceste formațiuni este atitudinea față de alegători, nu atât paternalistă, cât sacerdotală. Din clipa în care un cetățean oarecare al țării ajunge politician, el începe să se uite la ceilalți membri ai tribului cu ochi de șaman, inițiat și omniscient. Șamanii noștri, de regulă, își închipuie că știu ce-i în capul moldovenilor și de aceea își permit să le reducă gândirea la scheme simpliste. Lucrurile nu stau întocmai așa, dar cum să-i convingi pe politicieni că, simplificând în acest fel gândirea electoratului, dau și ei dovadă de simplism?

Unii lideri politici cred, de exemplu, că ne-am dezamăgit în egală măsură de toate partidele și că toate opțiunile ar avea, pentru noi, aceeași valoare. De aceea ne sugerează, prin diverșii lor purtători de cuvânt, că suntem în situația de a alege între răul mai mic și răul mare. Răul mai mic, în această ecuație, sunt, indiscutabil, partidele care își „recunosc greșelile” din trecut și care știu că mai au „mult de lucru”. Smerenia nu le împiedică totuși pe acestea să-și asume cele mai însemnate contribuții la binele țării (în raport cu partenerii de la guvernare sau cu opoziția). Alții pun pe talerele balanței ditamai binele și răul, care au luat, în ultima vreme, forma unor vectori geopolitici. Interesant este că binele și răul au la noi și dimensiune economică, și greutate morală: Vestul e mai „dezvoltat” ca Estul, dar e și mai „pervers”. Formațiunile extraparlamentare, dacă nu sunt create pentru a sustrage voturi de la cele parlamentare, fac din acestea din urmă „o apă și un pământ”, generând marja pentru o terță opțiune, salvatoare. Cu alte cuvinte, confuzia dintre găleată și căpiță ar trebui să-i facă pe moldoveni să viseze la ovăz.

Nu fac pledoarie pentru unele partide și nici rechizitoriu împotriva altora. Observ doar că politicienii (de toate culorile) continuă să ne insulte inteligența. Înțeleg că majoritatea populației vrea soluții rapide și facile la probleme mari și încurcate. Și totuși, mi-aș dori măcar un partid care să nu ne dea cu botul în fân sau în apă. Un partid pe care să-l votăm nu în lipsa altor soluții sau pentru că ar fi o soluție mai bună decât celelalte, ci pur și simplu pentru că o merită. Alegerile din toamnă par să nu ofere partidelor moldovenești șansa de a promova o campanie respectuoasă față de cetățeni. Dar, cine știe, s-ar putea ca cel care riscă (și pierde) acum să aibă mai apoi un mare câștig de cauză.

(Cazi)noul consulat

Republica Moldova și-a tras (nu-mi vine o altă expresie, mai potrivită) Consulat Onorific în Principatul Monaco. Un alt paradox, desigur, dar nu atât moral, cât logic. Ar fi exagerat să cerem acum, în acest moment de răscruce pentru RM, decizii morale de la clasa noastră politică, nu? Dar cel puțin să fie raționale!
Vom descoperi, probabil, o rațiune în hotărârea Guvernului, dacă vom răspunde la următoarele întrebări: 1) Ce rol va avea Consulatul RM de la Monte-Carlo, capitala de vis a evazionismului fiscal? Nu cumva de cartier general pentru marii maeștri ai combinațiilor de pe la noi? 2) Cum vor fi plătite salariile? În fise de cazinou? 3) Ce servicii consulare vor fi acordate cetățenilor moldoveni? Azil pentru faliți sau hotel pentru câștigători?
Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene ar trebui să-i premieze pe cei care răspund corect la întrebările de mai sus. Dacă Guvernul nu are bani de premii, dar are pentru consulate, să fie bun și să ne explice rostul unor reprezentanțe diplomatice în țări în care chiar și aerul din pneuri costă mai mult decât coșul minim de consum din patrie. De când deschidem consulate la Monaco pentru ca oamenii de afaceri de acolo să investească (sic!) în Republica Moldova? După acest criteriu, mai curând prințul Albert II de Monaco ar trebui să inaugureze un consulat la Chișinău, dat fiind numărul mare de moldoveni capabili să investească în ceva iahturi și imobile, de exemplu, de prin Fontvieille.

Adrian Ciubotaru

The following two tabs change content below.