RECURS LA METODĂ // Memorie și auguri

Nu mai știi cum să comentezi ce se întâmplă de vreo câțiva ani în PMAN în zilele de 8-9 mai. Pe de o parte, s-a spus totul: talmeș-balmeșul festiv de ziua mixtă a “Victoriei” și a “Europei” oglindește, fără rest, confuzia care domnește atât în viața noastră social-politică, cât și în creierii moldovenilor.

Pe de altă parte, nu poți tăcea, simți că trebuie să-ți strigi revolta, să-ți mărturisești perplexitatea. Nu mai vrei să iei în râs, pur și simplu. De altminteri, ridicolul vorbește de la sine: bufoni ai estradei locale și moscovite, despre care milioane de inculți, ruși și moldoveni, știu mai multe decât despre aniversarea pe care o sărbătoresc, se dau voios în stambă, vizibil despovărați de implicațiile etice, ca să nu zic morale, ale prestației lor. Se autoparodiază, voluntar, și publicul. Procesiunea în ghimnastiorci imită nu numai și nu atât paradele din vremea sovietică, cât mai cu seamă actualul kitsch moscovit. Exaltați de conexiunea simbolică și “spirituală” pe care o realizează cu patria pierdută, printr-o ceremonie ce capătă, an de an, o coloratură dacă nu și o conotație magică, oamenii ajung, în cele din urmă, în PMAN, unde nostalgiile și utopiile le sunt gratulate de “prietenii poporului moldovenesc”, Kobzon et alii.

Cine este de vină pentru modul penibil în care ne prefacem că am comemora victimele celui de-al Doilea Război Mondial?

În primul rând, politicienii oportuniști care se joacă efectiv cu focul, unii organizând, alții tolerând și cu toții participând la niște manifestații care numai comemorative nu sunt, ci mai degrabă politice, resentimentare, iredentiste și îndreptate, în fond, împotriva statului RM. Asta în cazul în care admitem, desigur, că statul RM încă mai este ceea ce Constituția lui spune că este.

O mare vină o poartă, de asemenea, ignoranța celor care mărșăluiesc de Ziua Memoriei, fluturând sfidător steagurile unei țări care ne-a călcat întotdeauna dreptul la autodeterminare. O ignoranță dublată, la unii, de rea-voință și frustrare, la alții – de naivitate și sinceritate.

De vină sunt, indiscutabil, și iscarioții care se scălâmbâie pe scenă pentru niște arginți, dar cea mai grea responsabilitate revine unei trăsături ce caracterizează majoritatea cetățenilor RM. Reunindu-i atât pe cei care agită fantoma imperiului de 9 mai, cât și pe cei care dezaprobă sau privesc cu nepăsare la frenezia sovietotardă. Este capacitatea noastră, devenită proverbială, de a nu reacționa în niciun fel la excesele, în gesturi și în declarații, care atacă sau vor să submineze tot ce ne definește, ca cetățeni, ca ființe umane, ca identități, indiferent de originea etnică sau socială. Demnitatea vine din păstrarea și cultivarea memoriei individuale și colective. Neglijarea acesteia poate evita o tensiune de moment, o dezbatere principială, dar adâncește în timp falia care desparte nu numai adevărul de minciună, ci și pe noi de noi înșine. Ceea ce azi poate fi rezolvat printr-o definire tranșantă și corectă a zilei de 9 mai, inclusiv la nivel legislativ, cu toate complicațiile pe care le presupune o definiție din care nu trebuie să lipsească nici perspectiva critică, ne poate scuti mâine de fracturi și mai grave. Fracturi ce nu vor afecta doar scoarța cerebrală – de acest lucru putem fi siguri, așa cum nu avem niciun dubiu privind succesiunea zilei cu noaptea.

* * *

De 9 mai cineva a dat totuși dovadă de demnitate. E porumbelul care nu a ratat ținta, prevestind, de altfel, modul cum se va înfățișa la judecata Istoriei cel ochit. Simbol al păcii la Picasso, pasărea în cauză are toate șansele să ocupe un loc de cinste în imaginarul colectiv al moldovenilor. Să-i fie într-un ceas bun!

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)