RECURS LA METODĂ // Lumea după moldoveni

Recent, Centrul de Analiză și Investigații Sociologice, Politologice și Psihologice (CIVIS) a făcut publice rezultatele unui nou sondaj de opinie, realizat în perioada 28 martie – 13 aprilie 2014. BOP este un instrument de evaluare a opțiunilor politice ale cetățenilor Republicii Moldova și a atitudinii acestora față de realitățile economice și sociale ale țării. Tocmai în această calitate, prezintă un interes major, chiar dacă marja de eroare este, de regulă, mai mare decât cea estimată de organizatori.

Desigur, politologii, jurnaliștii au și comentat rezultatele sondajului. Cei de la Institutul de Politici Publice au făcut, la rândul lor, analiza comparativă a barometrului din aprilie a.c. și a barometrului din noiembrie 2013. Deși comentariile au fost, în multe cazuri, tendențioase, acestea nu au făcut, totuși, abstracție de realitățile matematice. Cifrele sunt zgarda fanteziei, bornele celor mai înfierbântate minți analitice.

În cazul sondajelor, importante sunt, în primul rând, tendințele generale, “trendurile” de opinie, a căror relevanță poate fi apreciată doar de politologii de meserie, de liderii politici și de șefii campaniilor electorale. În spatele părerilor individuale, exprimate de cetățeni, se developează însă și un tip de mentalitate, dar mai ales contradicțiile pe care se ține aceasta.

Moldovenii, spre pildă, consideră că lucrurile în țară și în lume merg într-o direcție greșită, dar, în același timp, cred că peste un an vor trăi mai bine. O aporie locală pe care nu o rezolvă nici cea mai limpede și savantă minte din univers.

Pe fundalul unei nemulțumiri generale față de guvernanți, părem mai satisfăcuți, în ultima vreme, de anumite servicii publice (asistența medicală, învățământul, cultura). Mai mult, oamenii încep să se simtă mai bine nu numai în cabinetele medicale și în timpul examenelor de Bacalaureat, dar și în transportul public! Ori eu am pierdut contactul cu realitatea ori simțurile concetățenilor au intrat în contradicție cu aceasta. În cazul în care cabinetele medicale sunt private, iar lupta cu corupția la Bac e urmărită cu telecomanda în mână, atunci înțeleg. Dar transportul public, forma sublimată a transportului de mărfuri? Probabil, 59% de cetățeni călătoresc numai cu troleele mai noi din Chișinău și numai la orele în care acestea sunt pustii. Culmea e că satisfacția pe care o avem de la transportul public o depășește, în procente, pe cea provocată de politica externă a Republicii Moldova.

Cât privește situația economică a țării, cetățenii optează, pe lângă tradiționalul “Jos orânduirea!”, pentru îmbunătățirea “mecanismului de funcționare a legilor”. Totodată, corupția și infracțiunile de orice gen nu sunt în capul grijilor și nu figurează printre cele mai importante “trei probleme” care trebuie soluționate, deși 86% din moldoveni nu văd progrese în lupta guvernanților cu corupția. În topul priorităților se strecoară însă “întărirea ordinii” (reflexul cvasigeneralizat al omului postsovietic), “dezvoltarea economiei” și “ridicarea nivelului de trai”. Altfel spus, tocmai efectele luptei cu corupția și creării condițiilor pentru o activitate economică normală.

Opțiunile politice sunt, la noi, un show aparte. Deși unele partide se bucură de o încredere crescândă a electoratului, formațiunile respective nu vor fi votate de toți cei care contează pe ele. Refuzul de a ne exercita dreptul la vot continuă să coabiteze, la noi, cu pretențiile și exigențele înalte pe care le avem față de partidele politice.

O boală a timpului, care nu trece, ba dimpotrivă, se agravează: televiziunea rămâne sursa principală de informare a cetățenilor noștri. Deși moldovenii nu au întotdeauna “cea mai mare încredere” în posturile TV (circa 35%), aceasta nu îi determină să caute surse alternative de informare. Creșterea “în audiență” a internetului nu spune mare lucru, întrucât o statistică Google sau, mai curând, Yandex, a site-urilor vizitate de conaționali ar putea arăta că Rețeaua diversifică doar cantitativ sursele de informare, nu și calitativ. În condițiile date, CIVIS-ul nici nu ar trebui să-i întrebe pe oameni câte cărți au citit aceștia de la un sondaj la altul, întrucât răspunsul ține de domeniul evidenței.

Când se ciocnește de relațiile externe și de problemele de securitate pe care le implică acestea, mintea cetățenilor RM e ca un avion rătăcit într-o zonă de turbulență. Aceasta vrea să execute o figură sofisticată de zbor, dar intră, de fiecare dată, în vrie. Orice act de agresiune a Rusiei, diplomatică, militară sau de altă natură, ne atrage întotdeauna într-o mișcare de răsucire în jurul unei axe a fricii, adânc implantată în coloana vertebrală. Astfel, 40% din populație e de acord cu anexarea Crimeei, dar sociologii menționează că majoritatea susținătorilor politicii expansioniste rusești sunt reprezentanți ai minorităților etnice. Totuși, numai 18% din respondenți au acceptat același scenariu în cazul Transnistriei!

Cât privește viitorul geopolitic al țării, opiniile rămân la fel de împărțite: jumătate din moldoveni vor în Uniunea Europeană, cealaltă jumătate – în Uniunea Vamală. O Uniune Vamală pe care o critică însuși Lukașenko, unul dintre arhitecții proiectului. Și față de care continuăm să avem o atitudine pioasă, fără să știm exact ce reprezintă aceasta. Se putea însă altfel, într-o țară în care 62% din populație continuă să aibă încredere în Putin (adică inclusiv o parte din cei care vor în Uniunea Europeană), iar 83% nu au călătorit niciodată, “în ultimii 5 ani”, în Europa?

Opinia moldovenilor despre denumirea limbii pe care o vorbesc nu mai merită niciun fel de comentarii. Poate doar un citat: „Cei ce înfruntă adevărul împotriva evidenței, se satanizează” (Ioan Ianolide).

Adrian Ciubotaru