RECURS LA METODĂ // La un colț de masă…

Adrian CiubotaruEurodeputatul Monica Macovei și-a exprimat deunăzi uimirea în legătură cu modul în care moldovenii au reacționat la liberalizarea regimului de vize: „Am fost în Republica Moldova, după ce s-a votat în Parlamentul European, și mi s-a părut că nu era la mare bucurie. Îmi aduc aminte că românii și bulgarii au dansat pe stradă când UE a scos vizele. Eu am întrebat, voi de ce nu vă bucurați?” (citat după Unimedia).

Într-adevăr, de ce nu ne bucurăm? Există câteva explicații, mai mult sau mai puțin concludente. Prima ar fi de ordin sociocultural. Pentru cetățenii moldoveni, Europa nu ar însemna același lucru ca și pentru cetățenii români sau bulgari. Nu am avut de la cine moșteni sentimentul apartenenței la civilizația europeană și la valorile sale. De aceea, opțiunea proeuropeană nu este “naturală”, aceasta grefându-se pe conștiința moldovenilor mai curând ca o necesitate economică, decât una culturală sau geopolitică.

A doua explicație ar fi “oboseala”: ni s-ar fi urât să tot așteptăm “liberalizarea vizelor”, care pare să se întâmple atunci când nu mai avem puterea nici să ne bucurăm și nici să profităm de aceasta. Mai mult, anunțul oficial a fost făcut într-un moment de maximă tensiune, pe fundalul crizei din Crimeea. Agresiunea rusă ne-a reamintit că proiectul nostru european este condiționat de renunțarea la o parte din teritorii. O amenințare de acest gen poate demoraliza pe oricine, chiar și națiuni ceva mai “istorice”. Darămite pe moldoveni!

A treia explicație ar putea fi calificată drept fantezistă, dar se bazează, totuși, pe o observație personală. Urmărind comportamentul conaționalilor, am ajuns la concluzia că suntem îndeobște incapabili de bucurie. Mai exact, de marile bucurii ale vieții comunitare. Nu mă gândesc la “bucuriile stătătoare”, despre care scria Noica în Mathesis sau bucuriile simple, ci la cele “istorice”, “alterabile”. Cum ar fi, de exemplu, libertatea de a circula nestingherit în Europa în calitate de cetățean al Republicii Moldova. Sau mândria de a fi posesorul pașaportului albastru, fie și biometric. Sau bucuria pentru performanțele noastre reale în diverse domenii, care trec, în general, neobservate.

Știm însă foarte bine să luăm la mișto realizările și să substituim bucuriile adevărate cu veselia. Petrecerile de orice gen (de la nunți la recepțiile oficiale) sunt un prilej de voioșie necontrolată, fiziologică. O bucurie aparentă, în spatele căreia nu licărește decât arareori o trăire autentică. Nesăbuința cu care ne distrăm împreună ascunde însă un abis moral și existențial. Poate de aceea reperele noastre culturale sunt vedetele pop sau TV, manechinele, starletele etc. Adică ființe ce stârnesc aceeași senzație de vid lăuntric ca și poporul care trece cu cea mai senină indiferență peste decizii istorice precum liberalizarea regimului de vize sau semnarea Acordului de Asociere.

 Apartamente la Comrat

A venit timpul să cumpărăm imobile la Comrat și în alte localități din Gagauz-Yeri. Aceasta pentru că Paradisul se va muta în curând în autonomie. În tot cazul, reprezentanții poporului găgăuz au fost recent la Moscova și au întocmit acolo planuri de transformare a regiunii într-o înfloritoare Cetate a Soarelui. O cunoștință, de etnie găgăuz, îmi spune că rețeaua Odnoklassniki abundă de mesajele foștilor săi colegi care îl îndeamnă să părăsească Moldova (sic!) și să se întoarcă urgent acasă. Pentru că “va fi bine, degrabă totul va fi bine”!

Abia așteptăm saltul chinezesc al găgăuzilor peste moldoveni, emanciparea politică și economică a acestei enclave atât de crunt oprimate de Chișinău. Primii pași vor fi deschiderea unui consulat rus la Comrat, ridicarea embargoului pe vinurile din Găgăuzia și reducerea prețului la gazele naturale. Republica Moldova nu are, desigur, nicio treabă cu toate aceste intenții frumoase. Iar dacă se va amesteca, va purta întreaga vină pentru eșecul proiectului găgăuz. La nevoie, Maica-Rusie îi poate ajuta pe frații găgăuzi cu ceva tancuri și infanterie, dar deocamdată vrea să le ofere doar pașapoarte în regim simplificat. Ca nu cumva să apară mai apoi vreun dubiu privind legalitatea acțiunilor sale pe teritoriul Republicii Moldova.

Inițial, vroiam să comentez mai amplu vizita delegației găgăuze la Moscova și să structurez un posibil scenariu al evenimentelor. După ce am stat și am mai chibzuit puțin, mi-am dat seama că evenimentul nu cere niciun fel de comentarii. Acesta poartă un mesaj atât de clar pentru toată lumea, încât ne-am răci gura degeaba analizându-l.

Rămâne un singur mister: la ce se gândesc oare găgăuzii de rând atunci când merg la referendum, când își cheamă “compatrioții” acasă, în viitorul stat independent și prosper găgăuz, sau când susțin niște lideri ce îi plasează, strategic, pe prima linie a confruntării dintre Rusia și Occident?

Adrian CIUBOTARU