RECURS LA METODĂ // Grimoarul revoltei

Adrian Ciubotaru

Am admirat mulțimea care a protestat duminica trecută în PMAN. Majoritatea: oameni foarte tineri pe vremea când Republica Moldova se năștea ca stat. Prin urmare, cetățeni care au văzut cum li s-au năruit, an de an, speranțele într-un viitor mai bun. Care au urmărit, neputincioși, cum toți șmecherii și toate pușlamalele pe care le-a putut zămisli acest pământ le-au secat țara de și așa puținele ei bogății, aducând în pragul sărăciei, pribegiei și disperării un popor, de altfel, destul de descurcăreț și optimist.

Am admirat și curajul celor care și-au asumat responsabilități (și deci riscuri!) enorme, adunând atât amar de lume în centrul Chișinăului. Căci nu e deloc facil să vorbești în fața unei mulțimi care, fără îndemnurile tale, nu ar fi ieșit poate niciodată la protest. Cei care au trecut prin asemenea experiențe știu cât de mult îți tremură genunchii în aceste clipe și cât de mare e dorința de a fugi încotro te duc ochii.

Din păcate, și de această dată s-a observat că unii vorbitori s-au pripit să amalgameze lozincile care i-au scos pe oameni în stradă cu apeluri ce se distanțează clar de scopurile declarate ale Platformei DA. Nu-i revoluție fără elan iacobin, bineînțeles, dar personalizarea precoce a răului arată, în absența probelor și a dosarelor, ca un banal îndemn la răfuială. Protestul civilizat se deosebește de cel necivilizat tocmai prin faptul că discerne: de exemplu, răul de „răi”, binele de „buni”, nevoia justiției de urgența pedepsei. Într-o țară ajunsă efectiv la capătul răbdărilor, reluarea la nesfârșit, în orice context negativ, a numelor celor considerați vinovați de toate relele locului începe să funcționeze ca o incantație. Îndepărtând, astfel, publicul de cauzele problemei, care nu sunt Filat, Plahotniuc, Voronin, Ghimpu, Shor sau Dodon. Aceștia sunt doar fructele răului, care e sistemic și trebuie stârpit din rădăcini, pentru a nu mai da roade.

Manipularea maselor este, în definitiv, o formă a magiei, de aceea tribunii trebuie să fie foarte atenți la formulele pe care le rostesc. Căci grimoarul revoltei conține și multe incantații cu efect ireversibil. Mai pe scurt, puterea pe care ți-o dă megafonul e o ispită irezistibilă. Aproape la fel de irezistibilă ca și revelația că ai putea ciordi nestingherit un miliard de dolari dintr-o bancă.

Și totuși… Deși mă îndoiesc că organizatorii mitingului ar acționa doar din civism și că în spatele acestora s-ar afla exclusiv dorința de adevăr și dreptate, protestul trebuie susținut și încurajat. Chiar și pentru efectele imediate pe care le-a avut: agitația lui Gaburici și Candu, de pildă, cu urmările cunoscute. Sau măcar și pentru speranța pe care a reaprins-o în sufletele oamenilor de rând, speranța că mai e încă loc pentru dreptate.

După cum trebuie susținuți și încurajați liderii noii mișcări de opoziție care s-a înfiripat, cu adevărat, pe 3 mai a.c.. Cu rezervele de rigoare (vezi mai sus). Căci e foarte ușor să râvnești, într-o ambianță domestică, la mitinguri angelice, puse la cale și dirijate de indivizi cu reputații imaculate. Dar e foarte greu să părăsești această ambianță pentru a schița chiar și cel mai controversat gest de nemulțumire sau de nesupunere în fața unei ciocoimi neobrăzate și nesătule, ce se declară „stat”.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)