RECURS LA METODĂ Foaie verde, dictatură…

19 iunie 2018 ar putea deveni ziua când în Republica Moldova, de facto, s-a instaurat dictatura. În cazul în care Curtea de Apel nu invalidează, joi, “invalidarea” Rodicăi Berdilo, statul de drept va sucomba definitiv. S-a născut cu defecte congenitale, a agonizat timp de decenii – era și firesc că, într-o zi, va trage să moară.
E cazul să ne întrebăm acum: a fost oare ireversibil acest proces? Putea fi cumva oprit? Nu au existat remedii? Și, cea mai importantă întrebare: mai poate fi reanimat pacientul?

Chiar dacă puterea va ceda, pentru moment, și Andrei Năstase își va recăpăta mandatul, e clar că justiția e o firmă, nu o realitate în țara aceasta și că necesită terapie intensivă pentru a putea fi readusă la viață. O detoxifiere de lungă durată, dar radicală, fără compromisuri și fără excepții: nu mai există celule sănătoase în sistem, iar maladia e sistemică.

Nu este cazul să dăm vina doar pe persoane concrete, deși, da, aveți dreptate, nume precum Berdilo trebuie tatuate cu roșu în istoriile viitoare. Așa ca să nu le poată șterge nimeni de acolo. Vina o poartă mai multă lume, dacă nu chiar toată lumea. De la părinții care i-au educat pe acești judecători și politicieni și școala care i-a format profesional, dar deformat moral, până la societatea care a asistat, în general, indiferentă la agonia justiției și malignizarea clasei politice. Și care pare să se fi deșteptat abia atunci când puține mai erau de reparat. Numai de schimbat, dar cine să facă schimbarea: o societate vlăguită de migrație și de mizerie, îmbătrânită, împuținată, disperată și dezamăgită de toți și de toate?

Au dreptate gânditorii care spun că dictatura este politica fără politică. Dacă cetățenii nu au conștiința apartenenței la o cetate (polis), nu veghează la respectarea legilor care îi reunesc într-o comunitate și le garantează viața împreună, pe scurt, dacă nu au simțul politicului, mai devreme sau mai târziu grupuri de oameni lipsiți de scrupule acaparează cetatea și instaurează controlul pe actul justiției. De aceea, cred că suntem responsabili cu toții, într-o măsură diferită, desigur, dar toți până la unul, de faptul că votul nostru poate fi suprimat printr-o simplă lovitură de ciocan. Întrucât am făcut ce am putut ca acest lucru să se întâmple: dacă am putut soluționa probleme pe căi ocolite, le-am soluționat; dacă am putut fenta legea, am fentat-o. Au contat, prin urmare, toate gesturile noastre: de la aruncarea mucului de țigară și ambalajului de snickers pe stradă până la absenteismul electoral. Și asta pentru că am fost educați și am crescut cu ideea că suntem mai deștepți decât alții, că suntem deasupra legii (mai ales dacă ne simțim superiori sau credem că avem dreptate), că putem face ce vrem dacă nu ne observă nimeni, că mica corupție nu e același lucru cu marea corupție, că toți avem, teoretic, dreptul la un plic, date fiind salariile subsahariene cu care trăim.

Cel mai tare ne-a stricat însă oportunismul, o adevărată plagă națională: suntem moraliști și drepți până punem mâna pe vreo ștampilă. Atunci, hotarele între noi, neprihăniții, și fostele noastre catiline se dezumflă ca sprayul cu care arbitrii din fotbal trasează azi linia pe care trebuie așezat zidul la executarea loviturilor libere. Pe câți oameni de treabă i-am pierdut de îndată ce le-am înmânat un însemn al puterii? De câte ori ne-am rătăcit noi înșine, de câte ori ne-am călcat propriile principii? Și de câte ori ne-am iertat toate aceste abateri, pentru că, nu-i așa, la câtă nedreptate și sărăcie e în jur, avem dreptul la o mică indulgență?

Adevărul este că, într-o societate sănătoasă, justiția nu poate fi bolnavă. Dictaturile nu se nasc din senin, numai dacă nu sunt impuse cu forța armelor. Acolo unde a dispărut dreptul și, odată cu el, democrația, au dispărut mai întâi răspunderea și respectul cetățenilor față de lege și față de statul care le întruchipează. Dacă nu vrei ca cineva să-ți ia bunurile, încerci barem să le protejezi. În RM, hoții nu ne-au privat cu de-a sila de dreptate și de voturi, noi înșine le-am abandonat mai întâi la drumul mare. De ce să ne mai mire acum că “democrația ne-a fost furată”?

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)