RECURS LA METODĂ // Evenimentul săptămânii

Adrian Ciubotaru

Care a fost cel mai important eveniment al săptămânii (zilei, anului)? Iată tumora malignă a ziaristului, dar nu și a cititorilor, ale căror clickuri nu dau greș niciodată. Nu poți prezice însă preferințele publicului. Uneori, statisticile dau peste cap orice previziune, în topul evenimentelor cățărându-se întâmplări care, la prima vedere, nu ar trebui să genereze sinapse în memoria colectivă. Totuși, cifrele depind și de publicația pe care o deschidem, și de cititorii acesteia.

Nu știu care va fi evenimentul numărul unu al acestei săptămâni, dar știu sigur că nu mai vreau să văd în top așa-numitele „negocieri” privind viitoarea coaliție de guvernare. Mărturisesc că, în calitatea mea de cititor, nu mai vreau să aud nimic despre acestea și tare m-aș bucura dacă și presa m-ar scuti de „ultimele ore” cu cei trei lideri de partide „proeuropene”. Neputința PDM, PLDM și PL de a forma o majoritate parlamentară provoacă și scârbă, și lehamite. „Blocajul” recent este încă un episod din grețoasa telenovelă „coaliționistă”, pe care o vizionăm, cu mici întreruperi, deja al șaselea an. Totuși, faptul că viitorul țării depinde, a câta oară, după atâtea și atâtea experiențe amare (și identice!), de crearea unei majorități parlamentare ne silește să urmărim, în continuare, scălâmbăiala scenică a bazileilor locali.

O soluție ar fi ca mass-media să le întoarcă spatele. În absența altor idei (alianța cu PCRM nu e o soluție, ci un remediu paliativ), se pare că numai scoaterea de pe radarul presei, răceala afișată a jurnaliștilor, restrângerea informației la faptele goale, refuzul de a comenta mai poate readuce în liderii noștri politici senzația că levitează, din nou, deasupra hăului. Nu deasupra adversarilor (alias: partenerilor), ci chiar deasupra unei prăpastii, în care ar fi căzut demult dacă nu se suspendau, la țanc, de retorica „proeuropeană” – veritabilă funie mu a guvernării actuale.

Reporterii care se bulucesc, cu microfonul în mână, în pragul sediilor de partid ar trebui să-și vadă de treaba lor, căci există viață și dincolo de Parlament. Sau, dacă tot au de menținut, la porunca redacției, ratinguri iluzorii, să pună cel puțin întrebări inteligente. Societatea civilă nu trebuie să-și facă niciun fel de griji: controlul asupra politicienilor nu va slăbi din această cauză, dat fiind că nu-l exercită. Și-apoi, politicienii noștri răsfață presa nu atât de frica societății civile, cât pentru a apărea mai des la televizor. Nu putem considera cele aproape două luni de tratative drept „chinuri ale facerii”, firești pentru o democrație. Ar fi mai curând vorba despre o elementară lipsă de bun-simț, la limita nerușinării, atât de specifică seminției, încât nici nu mai vrei să dai vina numai pe politicieni pentru eșec. Calupul alianței, așa cum e turnat el acum, se înscrie perfect în tiparul social. De aceea, orice analiză a „negocierilor” devine, inevitabil, un studiu asupra moravurilor indigene.

Decât să ne irosim timpul în așteptarea unor vești „istorice” de la politicieni, mai bine am citi o carte despre aceștia, dar și despre noi, cei care îi merităm cu prisosință. De exemplu, Ghidul nesimțitului de Radu Paraschivescu (București, Editura Humanitas, 2006).

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)