RECURS LA METODĂ // Despre beneficiile gândirii la liber

Adrian Ciubotaru

Iată că „am aflat”, în mare, povestea miliardului de la BEM. După primele informații obținute de la BNM, de la comisia parlamentară de (b)anchetă, de la CNA și alte instanțe/ demnitari/ politicieni, ne-am pomenit cu o mulțime de experți în domeniu, capabili să ne lămurească de-a fir a păr cum stau lucrurile. Post-factum, desigur, căci la noi toată mintea e retrospectivă.

Aplombul cu care unii specialiști, până mai ieri cvasiabsenți în discuție, relatează și interpretează evenimentele din sistemul bancar mă face și mai sceptic în privința credibilității acestora. Dar și mai curioși sunt „experții” care „știau de la bun început” ce se întâmplă la BEM și acum se erijează în tot felul de „ce vă spuneam?”-i. Singurii experți „care știu” sunt, în RM, vocea din presă a sponsorilor din (sau de pe lângă) sistem. Aceștia strecoară informațiile pe care le dețin doar în funcție de pertinența și relevanța lor „analitică”: înainte de primele cifre și date oficiale, am luat cunoștință despre jaful de la BEM doar ceea ce oamenii aflați în opoziție – mai mult sau mai puțin fățișă – față de Filat/ Plahotniuc (cuplul a și devenit, între timp, metafora configurală a guvernării) au decis că trebuie să știm.

Ideea e că la noi până și adevărul poate fi folosit ca minciună. De aceea, cred că nu știm și nici nu o să aflăm curând mare lucru despre corsăria de la BEM. Căci ce vedem, de fapt? Pe de o parte, ședințele închise ale Parlamentului și comisiilor și îngrijorarea neroadă, dar mai curând perplexitatea, de pe fețele unor (hai)duci de la curte. Pe de altă parte, constatăm același repertoriu monoton al opoziției intra- și extraparlamentare care restrânge obiectul investigației la doi-trei oameni și aghiotanții acestora. Pe când eu cred că trebuie culpabilizați nu numai sforarii țării și bancherii lor personali (sau bancherii țării și sforarii lor de buzunar, naiba să-i știe!). Un sistem întreg a făcut posibilă sustragerea unui miliard de dolari din buzunarele cetățenilor. Orice persoană juridică ce a scos vreodată bani din țară știe că procedura este extrem de anevoioasă și implică mai mulți actori. În lumea de azi, nu e destul ca Shor să vrea și baronii să consimtă. Trebuie să ai la îndemână o armată de oameni care să execute fără să gândească niște operațiuni financiare și juridice. Oameni, de altfel, plăsmuiți după chipul și asemănarea celor care au hotărât, la miez de noapte, să măture locul: fără minte, fără scrupule și, în definitiv, fără țară. O generație de borfași și impostori tipică pentru lumea postsovietică, crescută în spiritul piraților somalezi, dar cu acces nestingherit la vistieria statului.

Gândirea liberă nu se instaurează în societățile libere, ci instaurează societăți libere, de aceea să nu ne mirăm că despre următorul jaf vom citi/ auzi doar atunci când se vor supăra cei ce nu vor participa la împărţeală. Și pe care îl vom judeca, iarăși, doar retrospectiv: noi, cu buzele umflate, în fața „micilor ecrane”, ei, cu o mulțime de experți „pe platou”, enumerând, cu mult curaj civic, toți responsabilii, fără să poată proba însă și imputa, cu adevărat, nimic.

În clipa în care (măcar) un om din sistem va găsi curajul necesar să sufle o vorbă-două presei și CNA-ului (și nu sponsorilor care adună informații compromițătoare privind rivalii lor politici) despre următorul „jaf al secolului” înainte (sic!) ca acesta să se producă, anume atunci se va naște la noi adevărata societate civilă. Până în acel moment însă, vom avea parte doar de un surogat al acesteia, compus din experți post-factum și oracoli ce ne vor întreba, cu dojană părintească în glas: „Da’ voi cum ați votat?”.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)